„Lumea este locul meu de joacă și mă simt bine acolo unde oamenii sunt deschiși, unde oamenii construiesc, gândesc liber, acolo unde și într-o discuție aprinsă între doi adversari există eleganță.”
E anul 2018, căldura prăfoasă a Romei, unde duc toate drumurile, pătrunde și în Villa Medici. Acolo, aflat într-o rezidență de creație, educat în Venezuela, Portugalia și Franța, absolvent de Sorbona, un tânăr născut dintr-o mamă venezueleană, diplomat, și un tată chilian, scriit
„Captain Amazing” este o pledoarie pentru frumusețea care se ascunde sau care explodează în vulnerabilitate, în inexprimabilul atât de duios, când totul e acoperit de tăcere, în umbră...
"Așa cum îți spusei, mă scol într-o dimineață și, știi obiceiul meu, pui mâna întâi și-ntâi pe telecomandă să văz cum merge țara. (…) și ce citesc" pe burtieră? "Uite, țiu minte ca și-acuma": 14/26 Gerar… a căzut analfabetismul funcțional! Trăiască Lectura!
Bâlciul și high life-ul coabitează zgomotos, creând un amestec spectaculos. Gură-cască și negustori, servitorime și meșteșugari, cântăreți, fete de măritat, pitici și artiști de circ ca femeia liliac și femeia cu picioare de broască populează un loc care nu are somn.
Să citești cartea, să vezi filmul, să auzi, să guști, să încerci, să mergi, să. Îndemnurile astea robuste, cu iz de poruncă sau de provocare, primite de la prieteni, colegi, instalatori, profesori, electricieni, casnice, casnici și orice alți întâmplători vecini de traseu, pot conț
„Sunt seri când tot cerul mi se pare pustiu, cu stele reci, moarte, într-un univers absurd, în care numai noi, în marea noastră singurătate, ne zbatem pe o planetă de provincie, ca într-un târg în care nu curge apa, nu arde lumina și unde nu opresc trenurile rapide…”
Poate că azi, mai mult decât oricând, mai mult decât la momentul când textul a fost scris, în anii ’70, lumea tinde spre o eradicare a emoției, a sentimentului viu, în ideea construirii unei societăți „fericite”, în care lipsa pasiunilor de orice fel e singura normalitate posibilă.
