„Captain Amazing” este o pledoarie pentru frumusețea care se ascunde sau care explodează în vulnerabilitate, în inexprimabilul atât de duios, când totul e acoperit de tăcere, în umbră, de parcă dintr-odată ne-am trezi într-un videoclip al lui Stromae, să-i zicem „Quand c’est?”, când toată durerea e concentrată în mișcări care se frâng, care mor, care nu reușesc să treacă înspre lumină.
Montat la UNTEATRU, spectacolul „Captain Amazing” îl are în centrul său pe Liviu Romanescu în rolul lui Marc, un tată tânăr, care-și dorește să fie bun pentru copilul lui, pentru soția lui, pentru societate, să traverseze lumea conform standardelor impuse, ca un supererou, doar că mantia lui nu poate ascunde ceea ce va ieși la iveală oricum, întrucât viața nu e doar misiunea unui supererou de a rezolva probleme, ci de a le trăi, de a le locui, de a și le explica.
În acest one-man show, Nicolae Constantin Tănase pariază pe blândețe, nu pe furie, chiar dacă ele există sau coexistă, chiar dacă amândouă se desprind dintr-un soi de vulnerabilitate. Proiecția stărilor personajului în plan natural, prin mișcări, sau în plan tehnic, prin imaginea mărită a mai multor aplicații de FaceApp, unde se trece de la un personaj la altul în timp real, ei bine, toate acestea alcătuiesc o poveste care nu cade nici în demonstrație, nici în patetism, o poveste care e spusă de un singur actor ce regrupează mai mulți actori și pe toți îi vezi, chiar dacă ei nu există.
Modul atât de firesc, de atrăgător vizual și afectiv în care Nicolae Constantin Tănase pune în scenă un one-man show, universul bogat pe care îl compune apelând la tehnologia de azi, fără a include aici răceala ei, griul ei, este fermecător prin intimitatea pe care nu o țintește conștient, ci pe care o redă natural, pe care o lasă să se desfășoare. Avem un tânăr introvertit care cunoaște o tânără anxioasă, avem acces la povestea lor doar printr-o proiecție, prin mișcările mâinilor în lumină, prin transferarea umbrelor pe un panou, prin inflexiunile mai multor voci care se întâlnesc, care descriu lumea, care povestesc detaliile unei camere, astfel că noi, spectatorii, imaginându-ne, putem vedea casa în care cei doi intră, putem vedea un singur scaun pentru un singur om, o singură carte, o singură masă, devoalarea singurătății, trădarea ei. Un spectacol senzorial, care trece prin filtrul afectiv al spectatorilor, care le traversează intimitatea cea mai profundă, căci fiecare suntem fiii și fiicele cuiva, fiecare am strâns discuții nepurtate, „de ce”-uri insistente, „Captain Amazing” pune în oglindă tocmai tensiunea și perfecțiunea sau idealul perfecțiunii, neputințele și dorințele, tatăl și fiica, boala și salvarea.
Liviu Romanescu, deși își cunoaște personajul, pare că îl decodează alături de noi, într-un proces infinit mai percutant și personal, Marc e el și el e Marc. În el, în universul lui, se prăbușesc pe rând lumile create, suntem invitați în inima unei vieți pe care o trăim bară la bară, alunecăm alături de el printre amintiri dureroase, tulburătoare, trăim în comun neputințele, frustrările, divorțul, boala copilului, tăcerile. Cu o prezență de scenă magnetică, Liviu Romanescu trece de la o stare la alta, de la un plan la altul, dintr-o emoție în alta, fără ca noi, spectatorii, să simțim cusăturile, fiindcă totul e acoperit și căptușit cu o blândețe fără margini, cu o înțelegere afectivă, întrucât parcursul personajului se desfășoară gradat, firesc, ca în viață, când ești și nu ești bun, când ești și nu ești rău. Fațetele pe care Liviu le surprinde nu doar că sunt veridice, dar ele seduc, te invită în poveste, te invită să uiți pur și simplu cadrul, îți oferă acea mică plăcere de a trăi câtva timp într-o altă lume, ca apoi să te trezești năucit și cu multe întrebări.
În regia lui Nicolae Constantin Tănase „Captain Amazing” e ca un tur ghidat în lumea afectivității, a senzorialului, a emoțiilor trăite de un tată care încearcă să decodeze lumea pentru fiica lui, un spectacol în care jokerul e întocmai natura trăirii și nu exprimarea ei fățișă, iar meritul, în acest caz, e de a fi compus într-un mod extrem de inteligent și sensibil o lume și povestea ei.
UNTEATRU
„Captain Amazing”
Traducere: Liviu Romanescu
Regie: Nicolae Constantin Tănase
Montaj live: Ramona Chistruga
Scenografie: Tudor Prodan
Mișcare scenică: Teodora Velescu
Compoziție univers sonor: Adrian Piciorea
Sunet și lumini: Dragoș Mărgineanu
Cu: Liviu Romanescu
Lasă un răspuns