
Nu cred să existe moment mai potrivit pentru a pune în scenă musicalul „Chicago” decât acest moment al societății noastre. Pe de o parte pentru că e vorba de un show superb și publicul este dornic de show! Chicago, jazz, anii ’20, moarte, crimă, justiție și iar jazz… Dar, pe de altă parte, aș spune că surprinde un moment al existenței noastre în care spectacolul este mai intens prezent ca oricând. Totul e spectacol! Totul e manipulare! Totul e glamour! Nimic nu există cu adevărat. Nimic nu trăiește cu adevărat. Totul se consumă. Vedetele se nasc și mor într-o clipă. Legea e o glumă! Din pușcărie se ajunge direct pe scenă. Procesele sunt de formă. Cei vinovați devin vedete, iar nevinovații adesea sunt singurii pedepsiți. De la crimă, până la a deveni vedetă, fie ea și de carton, e doar un pas! Și uneori închisoarea e o trambulină excelentă.
George Costin, fără să-și aroge statutul de regizor al spectacolului „Chicago” care poate fi văzut la Circul Metropolitan, a „explorat” acest musical care a făcut istorie. (Au existat și la noi mai multe montări, una pe scena TNB, celelalte producții studențești, spectacole de absolvire la UNATC). Desigur că s-a tot scris în spațiul virtual că e vorba de un pariu greu de câștigat, căci, după ce cam toată generația noastră a văzut filmul „Chicago” al lui Rob Marshall, plin de Oscaruri și de vedete, e dificil să vii pe scenă, pe o scenă românească, unde tradiția musicalurilor nu prea există, unde banii sunt întotdeauna o problemă, unde actorii nu sunt specializați pe musical, unde problemele tehnice apar adesea, și să propui o producție de o asemenea amploare. Eu aș spune din start că, dată fiind construcția solidă din trupa lui Victor Ioan Frunză, această excelentă școală de teatru prin care au trecut nenumărați actori, dată fiind obișnuința de a crea la un anumit nivel, gândirea înaltă și rigoarea, profesionalismul, date fiind și numele din distribuție, nu am considerat producția un pariu riscant. Ci, dimpotrivă, mai degrabă, o oportunitate pentru a oferi publicului un show valoros. Și consider că „Chicago” de la Circul Metropolitan (în varianta de distribuție văzută de mine cu Ana Crețu și Mirela Zeța – Roxie și Velma și Anca Florescu – „Mama Morton”) este un moment important în istoria genului în România, este un punct atins cu profesionalism, care consolidează un drum parcurs până acum și deschide pe mai departe trasee interesante.
„Chicago” nu e un spectacol perfect, nici nu știu ce înseamnă asta (mai apar probleme tehnice minore) însă e un spectacol VIU. E un spectacol în care se simte pasiunea nebună a celor care au lucrat la el, căruia nu-i lipsește însă rigoarea aproape matematică. E un spectacol care nu e o franciză, are viață, sevă proprie, idei și… actorie de bună calitate. E un spectacol care nu seamănă cu filmul și meritul lui George Costin și al întregii echipe (din care, pe lângă actorii din distribuție, fac parte Irenne Costin, care semnează scenografia, Cristina Danu și Flavia Mihășan, care semnează coregrafia, și Andreea Csibi, care s-a ocupat de pregătirea muzicală) este că au gândit un spectacol pentru acel spațiu cu totul special, care este sala de la Circ, folosindu-i potențialul, aducând în anumite scene acrobații aeriene absolut spectaculoase, încercând să exploateze pe cât posibil chiar eventualele dezavantaje ale unei astfel de săli care nu e neapărat cea mai prietenoasă pentru o producție tip musical.
Probabil că cea mai interesantă propunere actoricească – interesantă în sensul că se îndepărtează cel mai mult de la linia trasată de Richard Gere, ducând personajul într-o zonă cu totul nouă – este cea a lui Tudor Cucu-Dumitrescu. Un Billy Flynn mai puțin matur, un puști de bani gata, care are la picioare întregul Chicago. Un puști sclipitor, neliniștit, pentru care, dincolo de bani, fiecare caz e o treaptă nouă într-un fel de pariu cu sine și care pare că prizează succesul propriu ca pe un drog care-l îmbată, transformându-se în unicul motor care-l face să funcționeze. E cinic, inteligent și blazat în același timp, are o înțelegere superioară asupra lumii în care trăiește, iar gustul succesului se transformă într-un fel de dispreț superior la adresa unei lumi care funcționează așa… Ana Crețu și Mirela Zeța aduc cu ele în cele două roluri principale, criminalele superbe care-și dispută supremația în închisoare, toată experiența de scenă din ultimii ani. Și, pe lângă voci puternice, interesante, cu personalitate, pe care le-am descoperit acum, ele creează insulițe de emoție și poveste, altminteri greu de creat pe o scenă tip arenă cum e cea de la Circ. O excelentă creație în „Mama Morton”, Anca Florescu, o voce pe care o iubești din prima clipă și vrei s-o auzi din nou, dublată de umor cinic, și un personaj impecabil construit, de la superbul moment muzical „Mister Cellophane” la fiecare tăcere și fiecare cuvânt rostit, Amos Hart, soțul înșelat, interpretat de Alin Florea – un amestec special de tandrețe, neputință, tristețe și umor.
Cu totul aparte la spectacolul creat de George Costin este că folosește pe scenă un tip de minimalism care explodează în efect grandios. Bazat nu atât pe efecte scenotehnice extraordinare, ci mai degrabă pe actorie, pe coregrafie, pe momente de grup, pe momente de acrobație, montarea creează, totuși, efectul de glamour și-ți lasă gustul de spectaculos. Și, când muzica se sfârșește și scena se umple de sute de baloane, iei cu tine adrenalina care plutește în aer și dorința să revii…
„Chicago”
Un spectacol produs şi explorat de George Costin, prezentat pe scena Circului Metropolitan Bucureşti
Vodevil muzical de Fred Ebb și Bob Fosse
Muzica: John Kander
Versurile: Fred Ebb
Adaptare: David Thompson
Bazat pe piesa de teatru „Chicago” de Maurine Dallas Watkins
Traducerea în limba română de Andrei Huțuleac & George Costin
Scenografia: Irenne Costin
Coregrafia – Cristina Danu & Flavia Mihășan
Distribuția:
Roxie Hart – Ana Crețu / Cristina Danu
Velma Kelly – Mirela Zeța / Irina Bucescu
Matron „Mama Morton” – Oana Pușcatu / Anca Florescu
Mary Sunshine – Ana Bianca Popescu/Theodor Andrei
Go-to-Hell Kitty – Daniela Ene / Flavia Mihășan
Billy Flynn – Tudor Cucu-Dumitrescu
Amos Hart – Alin Florea
Mona – Teodora Crișan
Liz – Mia Ionescu
June – Mihaela Mardare
Annie – Iuliana Danciu
Unguroaica – Alexia Matei
Judecătorul – Adrian Ban
Sergentul Fogarty – Visarion Udatu
Grefierul – Nicolae Chiriac
Fred Casely – Christian Har
Aaron – Tatian Gavrilă
Doctorul – Erik Bubui
Maestrul de ceremonii – Luca Rusu
Lasă un răspuns