Urmărește-ne

FB

Gucci, o felie de prosciutto, o geantă de lux și o crimă în stil mafiot

Gucci face parte din galeria de nume care încă simbolizează calitatea și măiestria, chiar dacă primul Gucci care a pus bazele dinastiei tăia feliile de prosciutto cât mai subțiri posibil, și nu pentru a face economie, ci pentru a-și învăța copiii ce înseamnă economia, chiar dacă la început a fost un biet portar la unul dintre cele mai luxoase hoteluri din lume, Hotel Savoy, chiar dacă a călătorit prin toată Europa cu Wagon Lits, compania europeană de vagoane de dormit, ca să-i servească și să-i observe pe călătorii bogați, însoțiți de lacheii și bagajele lor. Fascinat de viața pe care o duceau aristocrații, Guccio Gucci a vrut să pună bazele propriei afaceri și, uite așa, a devenit negustor, chiar dacă negustoria a fost unul dintre motivele pentru care Guccio a fugit de acasă în anii adolescenței.

Părinții lui Guccio au fost negustori de pălării de paie în Florența, la sfârșitul secolului al XIX-lea, o afacere ce nu le aducea aproape niciun profit. Guccio a părăsit casa părintească, s-a îmbarcat pe un cargobot și a luat drumul Angliei, scăpând astfel de falimentul tatălui său. Ajuns în Londra și-a găsit un loc de muncă în faimosul Hotel Savoy. Se spune că ar fi rămas mut de uimire la vederea tuturor bijuteriilor, a mătăsurilor fine și a grămezilor de bagaje pe care oaspeții hotelului le aduceau cu ei. Cufere, valize, cutii de pălării și multe altele, toate din piele, cu blazoane și inițiale frumos lucrate, luau cu asalt holul hotelului, un Mecca al înaltei societăți din Anglia victoriană. Clienții hotelului erau fie bogați și celebri, fie dornici să intre în lumea celor dintâi. Lillie Langtry, amanta Prințului de Wales, își rezervase un apartament pentru suma de 50 de lire pe an, în care își primea vizitatorii. Marele actor Sir Henry Irving obișnuia să ia cina în restaurant, în timp ce Sarah Bernhardt pretindea că Savoy devenise pentru ea „o a doua casă“.

După spusele fiului său Rodolfo, odată întors în Florența, primul loc de muncă al lui Guccio a fost într-un magazin de antichități. Apoi s-a mutat la un atelier de prelucrare a pielii, unde a deprins bazele meșteșugului înainte de a fi promovat într-o funcție de conducere. La începutul Primului Război Mondial, avea 33 de ani și o familie numeroasă, însă asta nu l-a scutit de înrolare, ca transportator. Când războiul a luat sfârșit, Guccio, care lucra acum pentru Franzi, o companie manufacturieră de prelucrare a pieii, din Florența, a învățat cum să selecteze pieile crude, să le usuce și să le tăbăcească, laolaltă cu arta prelucrării mai multor tipuri și categorii de piele. În scurt timp, a devenit șef al sucursalei din Roma, unde s-a mutat singur. Aida, soția lui, a rămas acasă cu copiii, refuzând să părăsească Florența. Guccio se întorcea în fiecare weekend și tânjea să-și deschidă propria afacere în Florența, pentru clienții care apreciau valoarea unor articole din piele, lucrate cu măiestrie. Într-o duminică din 1921, în timpul unei plimbări prin Florența cu Aida, a observat un mic magazin de închiriat, situat pe o străduță îngustă, laterală, Via della Vigna Nuova, aflată între eleganta Via Tornabuoni și Piazza Goldoni, pe malurile râului Arno. A început să discute cu Aida despre posibilitatea de a-l închiria. Cu banii strânși de Gucci și, conform unei relatări, cu un împrumut de la o cunoștință, au înființat prima companie Gucci, Valigeria Guccio Gucci, devenită mai târziu, în 1921, Azienda Individuale Guccio Gucci, afacere independentă. Situată în apropiere de Via Tornabuoni, cea mai elegantă stradă din Florența, această vecinătate reprezenta un punct strategic în atragerea tipului de clientelă pe care îl viza Guccio.

Guccio și-a construit un mic atelier în spatele magazinului, unde putea să-și creeze propriile articole de pielărie, pe care le adăuga produselor importate, și să repare produse din piele contra cost, afacere devenită curând profitabilă. A angajat meșteșugari locali și și-a creat o reputație în a oferi servicii și articole de calitate. Câțiva ani mai târziu, Guccio și-a deschis un atelier mai mare vizavi de podul Santa Trinità al lui Michelangelo, pe malul opus al râului Arno, pe bulevardul Lungarno Guicciardini. Guccio le ordona celor șaizeci de angajați ai săi să lucreze până târziu în noapte dacă era necesar pentru a onora numărul de comenzi în plină creștere.

Pe măsură ce afacerea înflorea, Guccio și-a extins atelierul și și-a încurajat lucrătorii să producă articole originale pentru magazinul său. A descoperit meșteșugari talentați și și-a construit o echipă de pielari care erau mai degrabă artiști decât muncitori. Aceștia confecționau poșete elegante din piele fină de ied și căprioară, genți de telescop cu încuietori metalice, atașate pe lateral, și geamantane inspirate de gențile de mână Gladstone, pe care Guccio le văzuse la Savoy. Printre produsele confecționate se numărau și valizele în care erau transportați pantofii sau chingile din piele, cu ajutorul cărora se prindeau păturile destinate călătoriilor cu mașina și cuferele pentru așternuturi – pe atunci, aristocrații își aduceau cu ei în călătorii propriile lenjerii de pat.

În atelierele Gucci…

La început, Gucci a fost o afacere de familie. Fiii lui, Ugo, Vasco, Rodolfo și Aldo, au lucrat alături de el, dar dintre toți, Aldo s-a remarcat cel mai tare, acest „Michelangelo al vânzărilor”, după cum l-a numit John F. Kennedy când i-a înmânat diploma de onoare a Universității New York. Pentru a-i reda brandului importanța cuvenită, Aldo a fost cel care, în 1933, a creat faimosul logo din dublu G, scris cu auriu, în cinstea tatălui său, și care a dus pentru prima oară în Statele Unite emblema „Made in Italy”, iar Rodolfo cel care, în 1951, a introdus, după deschiderea magazinului Gucci din Milano, celebra dungă formată din cele două linii verzi, întreruptă de una roșie. Fiii lui Guccio au deschis francize în întreaga lume, iar în scurt timp Gucci a devenit unul dintre cele mai apreciate branduri la nivel mondial.

Cel de-al Doilea Război Mondial a schimbat cu totul fața lumii și, mai ales, a modei, astfel că, găsindu-se din ce în ce mai greu materiale de calitate, cei din familia Gucci au condus în continuare scena modei prin creativitate: toată lumea își dorea modelul nou de geantă cu mâner din bambus. Importul de bambus se făcea din Japonia, dar era prelucrat în atelierele Gucci: curățat și îndoit în semi-cerc la flacără. Chiar și astăzi, geanta din piele de porc, cu mâner din bambus, se face manual, conținând 140 de componente. Totodată, multe dintre produsele Gucci au stat sub semnul echitației, mai exact al potcoavei, așa că, fără a pierde din vedere acest detaliu valoros, care era o marcă a nobleței, în 1953 Aldo a creat designul pentru mocasinii cu zăbală, dintr-o piele moale, confortabilă și, acoperind toate clasele sociale, atât ca aspect, cât și financiar, ei sunt foarte ușori și extrem de eleganți. Un model excepțional, de vreme ce se produc exclusiv în Florența, în aceeași manieră încă de la prima pereche realizată în anii ’50, și sunt singurii pantofi care fac parte din colecția permanentă a Muzeului Metropolitan de Artă din New York.

Dar lucrurile nu au stat mereu într-un echilibru perfect. La 81 de ani, Aldo a fost arestat pentru evaziune fiscală, Rodolfo îi cedează prin testament partea lui de afacere lui Maurizio, unicul său fiu, care o aduce în pragul falimentului și fuge din Milano în Elveția pe motocicleta lui roșie Kawasaki, fiind acuzat de delapidare de fonduri. Paolo, vărul lui Maurizio, dă în judecată firma în nenumărate rânduri. Membrii familiei se urăsc cu toată dragostea și fiecare luptă să capete cât mai multă putere în cadrul companiei, care, în cele din urmă, este cumpărată de firma de investiții Investcorp. Degeaba a vrut Maurizio să conducă afacerea ca pe un Ferrari, nu ca pe un Cinquecento, frâiele i-au scăpat din mâini în cel mai catastrofal mod, cum, de altfel, s-a întâmplat și cu viața lui amoroasă. Făptura extravagantă și cu părul explodat, machiată strident și cu rochii vulgare, adică Patrizia Reggiani, cea cu care a fost căsătorit 10 ani și alături de care i-a petrecut pe următorii 10 ani încercând să obțină divorțul, a angajat un asasin ca să-l omoare pe Maurizio, fiindcă ea nu vedea bine și-i era frică să nu rateze, după cum a declarat ulterior. Abia după doi ani de la moartea lui, polițiștii italieni au ajuns pe urmele ei, după ce o persoană necunoscută a sunat la secție și le-a spus cum portarul hotelului unde era cazat i-a povestit toți pașii acelui complot. „Văduva neagră”, așa cum a numit-o presa, a ajuns după gratii cu o condamnare de 29 de ani și primul lucru pe care l-a cerut a fost un frizer personal. I s-a refuzat. În ciuda amenințărilor pe care i le trimitea lui Maurizio înregistrate pe casetă, „Pentru tine Iadul abia acum se dezlănțuie”, replica ei celebră a ricoșat în propriul destin cu toată forța.

Inspirați de acest thriller glamouros, cu multe zerouri la final, Sara Gay Forden a scris o carte, care va apărea în limba română la Editura Nemira, iar Ridley Scott a ecranizat-o, film ce îi are în distribuție pe Lady Gaga, Adam Driver, Jared Leto, Jeremy Irons, Al Pacino. Italia a fost și este patria unora dintre cei mai mari designeri din lume, precum Giorgio Armani sau Gianni Versace, dar Gucci a reprezentat dintotdeauna un nume cu vechime, existând dinainte ca acești designeri să se fi născut măcar. O poveste despre ambiție, nebunie, strălucire și crimă, Gucci va avea mereu o latură întunecată și o umbră de mister, atât în creație, cât și pe piața bunurilor de lux, căci, după cum spunea Aldo, poreclit Gurul Gucci, „calitatea rămâne mult timp după ce prețul a fost uitat.”

A absolvit Facultatea de Litere la Universitatea București, este de șase ani redactor la Editura Nemira și critic de teatru. A fost redactor la revistele Yorick și Amfiteatru. Este pasionată de pasiunile altora, pe care încearcă să le pună în valoare și în lumină cât mai bine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

TOP

Text demo reclama

r