O dimineață însorită de noiembrie în atelierul profesorului Mircia Dumitrescu, aflat în clădirea Muzeului Național al Literaturii Române din Calea Griviței, e o mică ieșire din timp.
În acest context, cel mai nefavorabil dintre toate, noi ne-am propus să creăm o revistă culturală, total independentă, în care să vorbim ceva mai serios despre mica noastră lumea culturală sau despre ce-a mai rămas din ea după ce pandemia a făcut ravagii.
"Bucureștii au un farmec imprecis și cu atât mai decisiv absoarbe, catifelează și digeră..."
Suntem în mașină, în drum spre Piatra Neamț, traversăm ținutul secuiesc noaptea, iar în jurul nostru, de o parte și de alta a șoselei, se ridică niște stânci enorme, de parcă cineva ar vrea să ne închidă pentru totdeauna într-o poveste în care plouă, iar noi, pe întuneric, vorbi
Spectacolul lui Răzvan Mazilu e colorat, e puternic, e viu, are forță și magie, pentru public e, fără dubiu, seducător, muzica sună bine, creează emoție, totul explodează de emoție.
Aterizezi în Napoli, mănânci neapărat o pizza Marguerita, pentru că gustul nu se compară cu nimic pe lumea asta, apoi iei Circumvesuviana de la nivelul inferior al gării Napoli Centrale, te bucuri de o oră în care călătorești înghesuit, printre grupuri de turiști care merg, cei mai mul
„Cloaca”, metaforă pentru o lume murdară, unde mocnește tot ceea ce oamenii ascund pentru a-și păstra o imagine integră, e genul de spectacol care prezintă fără perdea o lume profund masculină, dar care își pierde forța de reacție în lipsa elementului feminin.
Gucci face parte din galeria de nume care încă simbolizează calitatea și măiestria, chiar dacă primul Gucci care a pus bazele dinastiei tăia feliile de prosciutto cât mai subțiri posibil, și nu pentru a face economie, ci pentru a-și învăța copiii ce înseamnă economia, chiar dacă la
Răzvrătirile, revoltele, războaiele, toate devin încercările stângace ale unui copil care aleargă cu o păpădie în mână. Suntem mici, fragili și nu contăm. Ordinea lumii se desfășoară independent de dorințele noastre cele mai arzătoare.
Rosa Montero, care scrie de la 5 ani și se bucură de mare popularitate în Spania, este o cunoștință mai veche a cititorilor din România. Dar cărțile ei, editate la RAO, deși merită toată atenția, nu par să aibă cine știe ce ecou. Cel puțin, nu în rândul cititorilor profesioniști.
