Ce formă are misterul la care nu am acces? Un soare care se face din ce în ce mai mic și se îndepărtează undeva în univers... luând cu el tot neantul în care ne zbatem.
În iarna aceasta, la distanță de două luni, două premiere, una la Atelierul Teatrului Național, cealaltă în Studioul Teatrului Mic, ambele exerciții performative ale câte unui singur actor, au ieșit la rampă spre a vorbi publicului despre imagini exemplare ale condiției bietului om stri
Un anume soi de plete, un anume soi de zburleală, un anume soi de uimire ori de încrâncenare a privirii, un anume soi de pălărie ori de basc, un anume soi de a mustăci mustața...
Construit în aceeași formulă în care creația regizorală a lui Carmen Vidu se simte confortabil, mai exact zona postdramatică, bazat pe discursuri lungi, spectacolul de la Teatrul Odeon, „Sentimentul fragil al speranței” vorbește în esență prea puțin despre speranță.
E un spectacol care te obligă la o chestionare a propriei ființe: eu ce aș alege dacă mi s-ar da posibilitatea să configurez viața copilului pe care urmează să-l concep?