Proximitatea absurdului convertit în realitate

Viteza amețitoare cu care lumea aleargă pe lângă noi, ritmul absurd în care totul evoluează și se degradează și se updatează, trecutul foarte recent care nu seamănă cu nimic din ceea ce trăim azi, imagini care ne par fragmente de povești pe care pare improbabil că le-am trăit acum doar câteva decenii, toată această fotografie în mișcare rapidă care este viața noastră în acest moment face ca distopia pe care o propune spectacolul „(R)Evoluție. Ghid de supraviețuire în secolul XXI” de Yael Ronen și Dimitrij Schaad să pară mai degrabă o imagine realistă asupra viitorului. Un viitor nu foarte îndepărtat, undeva prin anii 2040, deci cât ai întinde mâna și aproape că-l atingi.

Pornind de la scrierile lui Yuval Noah Harari, istoricul israelian care a bulversat, a înspăimântat și a fermecat în egală măsură lumea întreagă cu teoriile lui, Yael Ronen și Dimitrij Schaad au scris un text incisiv, dar plin de umor, despre sfârșitul lui homo sapiens. Această afirmație vizionară, teribilă, terifiantă a lui Harari „istoria a început când oamenii au inventat zeii și se va sfârși când oamenii vor deveni zei” ar putea fi motto-ul spectacolului pus în scenă la Teatrul Excelsior de regizorul Radu Nica. Într-un decor cu aer de film SF, ecrane, râuri de date care se revarsă verzi, insinuant din monitoare direct în viețile oamenilor care pare că se topesc, că sunt înghițiți de ele (video designul lui Andrei Cozlac are efect neliniștitor, angoasant, straniu), câțiva oameni – oameni ai anului 2040 – încearcă să trăiască după regulile unei lumi noi, o societate absolut absurdă, dar teribil de posibilă. În fapt, acesta este mesajul cel mai important al spectacolului lui Radu Nica: proximitatea absurdului convertit în realitate.

Problemele pe care spectacolul le abordează sunt problemele lumii noastre, doar că extinse, supradimensionate, transferate peste două decenii și cu o doză de SF în plus. Probleme de cuplu, fie el homo sau heterosexual, probleme care țin de intervenția geneticii în istoria noastră personală, probleme sociale, supraveghere, libertate, libertate asupra propriului corp, asupra propriei ființe, frica, depresia, intruziunea exteriorului în intimitate etc. Toate iau diverse forme și capătă valențe noi în spectacolul propus de Teatrul Excelsior. De altfel, „(R)Evoluție. Ghid de supraviețuire în secolul XXI” își găsește perfect locul în repertoriul Teatrului Excelsior care-și caută și-și formează un public în această zonă a chestionării inteligente a prezentului prin intermediul unor texte care sondează trecutul și viitorul din perspective extrem de inedite mai ales pentru spectatorii tineri.

Spectacolul începe cu un moment ca de stand-up comedy, impecabil susținut de Alex Călin, care glisează apoi ușor spre tărâmul cel nou, care e planeta Pământ în anul 2043. Oamenii au evoluat într-atât încât la teatru reacțiile li se stochează undeva într-o bază de date, într-un cloud, în așa fel încât la următoarele reprezentații totul va fi deja optimizat special pentru ei. Pe post de însoțitor permanent, ca un fel de animal de companie, care însă îți dirijează existența… pe a ta și pe a planetei… va fi Alecto, o materializare a Inteligenței Artificiale pe care Matei Arvunescu o interpretează extrem de credibil, un roboțel cu chip uman, simpatic, detașat, cinic și cu o doză de umor. El e cel care va ține măsura emoțiilor noastre și va da răspunsuri la întrebări simple de genul: „azi vreau să mănânc sushi sau doar mi se pare că vreau să mănânc sushi”. El e cel care va hotărî ora la care ne culcăm seara, în funcție de cât de agitați suntem, el e cel care va face pe psihologul de cuplu și cel de care, în lipsă de altcineva, ne putem îndrăgosti, dar tot el e și o materializare a unui fel de poliție planetară care ascultă, înregistrează, raportează… emoții, gânduri, sentimente. În fond, o instaurare a dictaturii lumii digitale. Instaurarea dictaturii inteligenței artificiale, care devine un fel de zeitate supremă, „înger păzitor” și stare spre care ființa umană tinde…

„Nu vreau să mai fiu făcut din carne și sânge și păr. Vreau să mă transform în date. E așa, un fel de Darkroom neînchipuit de mare, în care totul se topește și se transformă în energie pură și dorință. Ăsta ar putea fi și planul nostru pentru când ieșim la pensie. Să dispărem. În cloud.” Astea sunt cuvintele pe care Ricky, interpretat de Mircea Alexandru Băluță, i le spune partenerului de viață dr. Stephan Frank, seducător interpretat de Alex Călin, un fel de magician al ingineriei genetice, care oferă „pachete” speciale pentru părinții care vor să-și configureze copilul perfect. Acest cloud care se transformă în Paradisul spre care ființa umană tinde înseamnă, în esență, dispariția lui homo sapiens.

La prima vedere e un spectacol despre cum tehnologia va ajunge să ne controleze viața – există, desigur, mult umor în scenele în care René, interpretat de Alex Popa se luptă cu aparatele electrice din propriul apartament, care hotărăsc ce are voie să facă și ce nu. Dar, dincolo de umor, în aer plutește ceva ușor terifiant, ca o amenințare permanentă. Însă e vorba de mult mai mult decât tehnologia care vrea să ne controleze viața. E vorba de anularea libertăților individuale, desigur, în numele unui „bine” hotărât de un „altcineva”, e o formă de infantilizare a ființei umane, care e redusă la stadiul de copilul insuficient dezvoltat al istoriei, care are nevoie de asistență permanentă. Inteligența artificială controlează lumea părând că se pune permanent în slujba omului. Un mic truc al istoriei… La urma urmei, dictaturile se deghizează cel mai bine în democrații.

Și, mai mult de-atât, e un spectacol care te obligă la o chestionare a propriei ființe: eu ce aș alege dacă mi s-ar da posibilitatea să configurez viața copilului pe care urmează să-l concep? Aș alege să-i ofer o existență în care frica de Alzheimer, depresie etc. să nu mai existe, aș lua pachetul de bază care include „opțiunea” să îi șterg din baza genetică patru tipuri de cancer la alegere? Și l-aș îmbunătăți cu „extraopțiuni”, talente etc. care să-l ajute să se integreze în această nouă societate sau i-aș oferi doar firescul, naturalul, cu toată doza lui de necunoscut, dar și magie… Printr-o astfel de dilemă trece cuplul Lana – Rene (Andreea Hristu – Alex Popa), în care ea vrea copilul perfect, iar el vrea copilul natural.

De asemenea, celălalt cuplu, Ricky – Stefan, trece printr-o criză pentru că Stefan ajunge într-un punct în care își dorește o relație în care apropierea dintre ei să fie una reală, nu intermediată doar de virtual, își dorește sex cu partenerul, nu cu avatarii lui. În schimb, Ricky tinde să se transforme în date, să se topească într-un cloud, care, desigur, poate deveni sinonim cu nemurirea, atâta timp cât te eliberezi de corp. Iar Tatjana, fosta iubită a lui Rene, interpretată de Oana Predescu este inadaptata depresivă, suspectă în ochii poliției planetare care își dorește să epureze aceste ființe ce tind să rămână doar oameni…

Cu interpretări actoricești juste și consistente, perfect integrate, care dau ritm montării, cu un spațiu pe care scenografia lui Theodor Cristian Niculae și video-designul lui Andrei Cozlac îl transformă într-un decor de film SF, „(R)Evoluție” e un spectacol viu și puternic, în care Radu Nica te pune față în față cu întrebări al căror răspuns nu e ușor de găsit. Iar proximitatea temporală a acestei apocalipse ratate a lui homo sapiens, atât de bine surprinsă, este teribil de neliniștitoare și o provocare pe care o iei cu tine. Iar gustul amar pe care ți-l lasă toată această lume nouă pe care cu jumătate de creier o dorești, cu cealaltă jumătate o respingi, e că într-o lume perfectă, poezia nu mai are loc.

Teatrul Excelsior București

„(R)Evoluție. Ghid de supraviețuire în secolul XXI” de Yael Ronen și Dimitrij Schaad

Text inspirat de Yuval Noah Harari

Traducere: Mircea Sorin Rusu

Regie: Radu Nica

Scenografie: Theodor Cristian Niculae

Mișcare scenică: Florin Fieroiu

Video design: Andrei Cozlac

Lighting design: Traian Marin

Muzică și sound design:  Adrian Piciorea

Producător: Camelia Moroianu

Distribuție:

Richard „Ricky” Martin – Mircea Alexandru Băluță

Dr. Stefan Frank – Alex Călin

Tatjana – Oana Predescu

Lana – Andreea Hristu

René – Alex Popa

Alecto – Matei Arvunescu

Foto: Andrei Gîndac