Printre alte deprinderi imperialiste apusene, precum accesul la apa curentă, canalizarea, încălzirea centrală și libertatea relativă a expresiei, de care Răsăritul a fost până de curând ferit, locuitorii Romei Antice aveau obiceiul să facă o rocadă între sclavi și stăpâni, în perioada sărbătorilor dedicate zeului Saturn, în luna decembrie.
Informația este de largă notorietate, aproape toți am văzut un film, am citit o carte sau ne-am făcut un selfie pe acest subiect. În schimb, nici în bibliografia școlară din ciclul primar și nici pe TikTok, nu regăsim informații detaliate referitoare la soarta sclavilor care luau în serios inversarea de roluri cu stăpânii.
Lipsiți de izvoare istorice accesibile la prima căutare pe Google, putem specula, cu prudența care caracterizează toate opiniile exprimate în mediul virtual, că sclavul suporta un an întreg banalitatea terorii vieții cotidiene, visând la distracțiile, pocnitorile și revanșele promise în decembrie. Inițial, festivitățile dedicate zeului care avea obiceiul să-și devoreze preventiv moștenitorii se desfășurau într-o singură zi, una foarte scurtă, în apropierea solstițiului de iarnă. Ulterior, durata a crescut până la o săptămână, perioadă investită intens pozitiv de sclavii din antichitatea română.
Însă, fatalitate atemporală, amploarea așteptărilor „de dinainte” se dovedea direct proporțională cu cea a dezamăgirii „de după”. Și nu doar pentru că imaginata „magie a Saturnaliilor” nu avea corespondent în realitatea concretă – carul alegoric Coca-Cola nu trecea pe fiecare alee, iar împăratul, înfășurat în purpură, nu strecura niciodată actul dezrobirii pe horn – ci, în primul rând, pentru că, la finalul sărbătorilor, rocada se anula.
Pentru sclavi, vacanța all inclusive în tărâmul oamenilor liberi și prosperi se termina abrupt, în timp ce stăpânii, reconfortați de scurta experiență exotică în safariul dezumanizării fără orizont, aveau la dispoziție un an întreg în care puteau sancționa discreționar orice exces săvârșit de cei bulversați de libertatea simulată.
În consecință, putem estima că, după sărbători, sclavii erau încercați de sentimente preponderent negative, precum tristețea intensă, colapsul improbabilei stime de sine, dezinteresul general pentru viață. Oglindită acut în propriul contrast, lipsa libertății se poate resimți copleșitor.
Disclaimer: Orice asemănare a celor relatate cu episoadele depresive care abundă după sărbătorile prezentului este absolut întâmplătoare. Omul contemporan e liber.
Lasă un răspuns