Urmărește-ne

FB

Intervalul optim pentru ispășire

Dimineața. Merg relativ grăbit către o destinație din apropiere, repetând, alături de Irina, lecția despre situația socio-economică din Europa interbelică, în coordonatele din manualul pentru clasa a VII-a.

La câțiva metri în fața noastră, un bărbat, trăgând după el un ghiozdan multicolor și o fetiță de vârstă preșcolară, se urcă grăbit în limuzina germană, de producție nu foarte recentă, parcată pe strada îngustă, cu sens unic, semnalizează și trage de volan fără să observe un SUV suedez ce se apropie, din spate, în viteză. Ajung în dreptul celor două mașini care frânează sincron, evitând daunele, exact în momentul în care doamna din SUV deschide geamul și îi adresează un torent de mustrări contemporan urbane șoferului neatent. Încetinesc din reflexul de a căsca gura și urechile la orice eveniment nefiltrat. Ascult urările. Conținut previzibil, intensitate înaltă. Mă îndepărtez și, prea curând, nu mai pot desluși mesajele. În timp ce revin la cele două crize economice interbelice, 1918-1924 și 1929-1933, în unele state prelungită până în 1939, întorc frecvent capul și observ, tot mai nerăbdător, că cele două mașini au rămas în aceleași poziții.

Judecând după graba evidentă a tatălui de preșcolară și după viteza cu care SUV-ul a răscolit frunzele de pe strada cu automobile parcate pe ambele părți, forțele implicate în conflictul pe care îl spionez nu au timp de pierdut. Și, totuși, nu pornesc, spre iritarea mea și, treptat, a șoferilor din celelalte mașini, aliniate în spatele lor. A trecut, probabil, o eternitate de peste 30 de secunde de la prima frână. O las pe Irina să-și continue drumul singură, eliberată de stresul de a mima că a învățat la istorie, și aștept încă o eternitate. Două eternități, și nimic! Fac cale întoarsă. Sub presiunea claxoanelor colegilor de toleranță din coloană, SUV-ul pleacă în cele din urmă, lăsându-mă singur cu o dilemă elementară, pe care știu că se cădea s-o fi rezolvat până la vârsta mea: care este intervalul legitim optim pentru revoltă, respectiv ispășire, în cazul unei greșeli fără urmări relevante? În trafic și nu numai. Cât timp e firesc să dojenești civic ori să-ți ceri scuze? Și când devine excesiv? Răspunsul obiectiv prudent: depinde de biografia participanților și de contextul particular al fiecărui incident. Răspunsul subiectiv tranșant: maxim 3 secunde. Timp suficient să stabilești un contact vizual, să faci, eventual, un semn discret – din cap, de preferat, mâinile sunt supraexpuse –  să primești răspunsul sau absența răspunsului celuilalt și să mergi mai departe. Chiar și puțin, puțin de tot, dar mai departe.  

 

Mai departe, în episodul următor: saturnaliile și puseul depresiv.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

TOP

Text demo reclama

r