Controverse. Regia și critica de teatru în duel. „Cum vă place?”

Să pui în scenă una dintre cele mai intense dezbateri care s-au petrecut în teatrul românesc mi se pare o idee excelentă, chiar dacă absolut riscantă. Iar faptul că Eugen Gyemant a ales să facă asta cu absolvenți de la master e cu atât mai interesant și face ca recuperarea să fie și mai valoroasă, pentru că, pe de o parte, readuce în discuție, în rândul tinerilor, un spectacol emblematic al Teatrului Bulandra, un spectacol care a însemnat un punct de cotitură în teatrul românesc, iar, pe de altă parte, pentru că arată la ce nivel se purtau dezbaterile de idei acum șaizeci de ani, pe vremea când Facebook nu era nici măcar o idee SF.

Spectacolul „Controverse. 1961. Cum vă place?”, după un text de Mihaela Michailov și Eugen Gyemant, în regia lui Eugen Gyemant, o producție a UNATC, în parteneriat cu Centrul Replika, realizat în cadrul proiectului TabThePAST, proiect inițiat de UNATC, în parteneriat cu Centrul Replika și Citizen.Kane.Kollectiv (CKK), este o întâlnire cu totul specială și absolut seducătoare prin frumusețea indiscutabilă a textului. La Festivalul Undercloud spectacolul a primit trei premii (Cea mai bună regie, Cea mai bună interpretare feminină, respectiv masculină), iar la Bucharest Fringe, Premiul pentru originalitatea conceptului teatral. Așadar, vorbim de o producție teoretic nișată, un spectacol documentar, care stârnește, desigur, interesul breslei și care își propune să aducă în fața publicului un așa-zis proces cultural; o dezbatere care a stârnit vâlvă în epocă pornind de la o cronică publicată în Revista Teatrul și care a generat o masă rotundă la care s-au întâlnit câțiva dintre cei mai importanți critici ai momentului și trei dintre regizorii revoluționari ai teatrului românesc: Liviu Ciulei, Lucian Pintilie și David Esrig.

Textul spectacolului pus în scenă de Eugen Gyemant este, practic, o dramatizare a acelei dezbateri, un superb duel al ideilor despre teatru, despre ce e regia, ce rol ar trebui să aibă critica de teatru, în ce fel ar trebui tratat Shakespeare, despre influența ideologiei asupra actului artistic și despre abordări moderne versus clasice.

Cu un număr limitat de spectatori, „Controverse. 1961. Cum vă place?” se desfășoară într-un spațiu mic, la o masă, la care publicul va porni într-o călătorie în timp, stând alături de actorii care se vor lansa cu pasiune într-un dialog furtunos stârnit de cel mai recent spectacol pus în scenă de Liviu Ciulei, la Sala Izvor a Teatrului Bulandra: „Cum vă place”, cu o distribuție legendară: Clody Bertola (Rosalinda), Ileana Predescu (Celia), Liviu Ciulei (Jacques), Victor Rebengiuc (Orlando).

Eugen Gyemant pare să-și fi propus în primul rând să facă să se audă cuvintele. Să le simți forța, ascuțimea și frumusețea. Nu portretizarea personajelor pare să fi fost scopul lui și nici măcar reconstituirea unei epoci. Motiv pentru care a distribuit în rolurile participanților la dezbatere, fie ei critici sau regizori, atât actori, cât și actrițe. Iar în plus și-a propus câteva momente de teatru în teatru, prin care să sugereze cumva scene esențiale, importante din spectacolul care a avut premiera acum mai bine de 60 de ani, într-o epocă în care ideologia comunistă dicta gustul și direcția. Sau măcar încerca…

Așadar, intri în sală și descoperi o atmosferă de ședință: o masă, cu multe foi, extrase din presă xeroxate, pe care scrie „Regie în slujba textului sau demonstrație de regie?”, actori care stau la masă și notează diverse lucruri în agendă, cești cu ceai și… câte o savarină cu frișcă. Iar în fața fiecăruia, pe o etichetă de hârtie, numele: Valentin Silvestru, B. Elvin, Andrei Băleanu, Mihnea Gheorghiu, Florian Nicolau și regizorii: Liviu Ciulei, David Esrig și Lucian Pintilie. Un intro și afli că Revista Teatrul a organizat această dezbatere în urma cronicii semnate de criticul Mircea Alexandrescu, publicată cu titlul „Regie în slujba textului sau demonstrație de regie?” în care critică vehement producția Teatrului Bulandra, text în urma căruia regizorul Liviu Ciulei a trimis el însuși un punct de vedere: „Critică în slujba textului sau demonstrație de critică?”. Ceea ce urmează e un superb duel de cuvinte și argumente estetice, impregnat pe alocuri cu argumente absurd ideologice, care surprind subtil spiritul epocii. Un text pe care toți actorii îl rostesc cu asumare, încercând să asimileze și să descifreze înălțimea ideilor vehiculate, ceea ce se întâmplă într-o măsură mai mare sau mai mică…

Alegerea regizorului Eugen Gyemant este destul de curajoasă: distribuie actrițe în roluri precum Valentin Silvestru, David Esrig sau Mihnea Gheorghiu și încearcă să spargă ritmul dezbaterii cu momente din „Cum vă place”, trimițând prin scenele respective la cele mai dezbătute scene din spectacolul de la Bulandra. Și când spun că e o alegere curajoasă să distribuie femei în aceste roluri mă refer la faptul că, poate, pentru acuratețe și pentru a reconstitui fie și parțial spiritul și atmosfera epocii ar fi fost interesant să păstreze sentimentul că era o lume a bărbaților… Sau să construiască totul ca pe un spectacol-lectură unde convenția funcționează diferit.

Regia nu pare să-și fi propus să imite felul de a vorbi al personajelor și nici nu pare să le fi dat indicații actorilor în ideea de a-i „juca” pe Ciulei sau Pintilie, și bine face, însă, din nou spun, un spectacol-lectură ar fi putut fi pe alocuri mai credibil, pentru că, instinctiv, cei care cunosc trăsăturile de personalitate ale protagoniștilor fie din realitate, fie din cărți, fie din interviuri filmate se luptă timp de o oră și jumătate cu neputința de a așeza numele peste chipuri și uneori asta îngreunează chiar plăcerea de a savura textul. Iar intervențiile de teatru în teatru, folosite pentru a exemplifica scenele cele mai controversate din spectacolul lui Ciulei, nu se ridică la acea înălțime, rămânând majoritatea în zona de exercițiu de la clasă pe textul „Cum vă place”, ceea ce face destul de greu de receptat ideea că ele ar fi dus la o asemenea dezbatere. Poate că mai benefic în contextul unui spectacol-documentar și pentru acuratețe ar fi fost ca regizorul să proiecteze momente filmate din montarea lui Ciulei… Altminteri, interpretările actorilor Cătălin Vîlcu, Robert Brage, Alexia Maria Mocănescu, Mălina Andreescu, Victoria Ecaterina Moraru, Cătălina Frunză, Sidonia Doica, Alexandru Stan sunt toate curate și bine conduse, în spatele lor văzându-se clar plăcerea cu care s-au lăsat seduși de această poveste care a zguduit teatrul românesc. Aș remarca eleganța și limpezimea discursului lui Cătălin Vîlcu în rolul Ciulei, patima din ochii lui Robert Brage, în rolul Pintilie (deși, dacă ar adăuga ceva din spiritul lui vulcanic și caustic și un strop de ironie, „personajul” ar avea de câștigat la nivel de credibilitate) și interpretarea ironic-profesorală și acidă a Mălinei Andreescu în rolul Valentin Silvestru.

Personal, aș fi preferat ca, la final, frișca din savarină să rămână la locul ei, pentru că, după o asemenea dezbatere de idei, riscă, mai ales în lumea noastră, ca totul să alunece în derizoriu. Sau poate că își propune exact o buclă, o trimitere peste timp?!

Tocmai ca o buclă peste timp, o frază pe care o scrie Liviu Ciulei în articolul-răspuns sună aproape profetic: „Ce monocrome ar fi spectacolele, dacă sub scuza unei modernități, a unei așa-zise „întruchipări moderne”, ele s-ar juca la fel, în același stil, cu aceleași gesturi, cu același ton. Ridicându-se împotriva șablonului declamator, să ajungem la dogmatizarea „firescului”? Nu există o simplitate în sine. Nu există o așa-zisă naturalețe adaptabilă oricărui spectacol. Ca atâtea alte șabloane, și acesta ar fi un șablon al firescului. Nici în materie de firesc nu se poate aplica o rețetă, ca niciodată și nicăieri în artă. Ce mult a ajutat la această confuzie confundarea mijloacelor de exprimare ale teatrului cu cele ale cinematografiei!”

Ideea de a crea un spectacol pornind de la dezbaterea organizată de Revista Teatrul acum peste 60 de ani e ca o gură de aer tare și felul cum e surprinsă etalarea de erudiție și pasiune și interes înalt pentru arta teatrului face ca montarea să fie absolut necesară în contextul lumii noastre în care critica de teatru e condamnată la a rămâne cel mai adesea un hobby…

„Controverse. 1961. Cum vă place?”

Text: Mihaela Michailov și Eugen Gyemant

Regie: Eugen Gyemant

Distribuție:

Liviu Ciulei / Jacques Melancolicul: Cătălin Vîlcu

Florian Nicolau / Rosalinda: Alexia Maria Mocănescu

Valentin Silvestru: Mălina Andreescu

B.Elvin / Bufonul Tocilă: Victoria Ecaterina Moraru

David Esrig / Celia: Cătălina Frunză

Traian Șelmaru / Mihnea Gheorghiu: Sidonia Doica

Andrei Băleanu: Alexandru Stan

Lucian Pintilie / Orlando: Robert Brage

PRODUCȚIE: UNATC, în parteneriat cu Centrul Replika, realizat în cadrul proiectului TabThePAST,

proiect inițiat de UNATC, în parteneriat cu Centrul Replika și Citizen.Kane.Kollectiv (CKK)