Să pui în scenă una dintre cele mai intense dezbateri care s-a petrecut în teatrul românesc mi se pare o idee excelentă, chiar dacă absolut riscantă.
Succesul pe care-l are „Portugalia” lui Zoltan Egressy se bazează, fără îndoială, pe amestecul de duioșie și nostalgie după ceva ce n-ai trăit cu tristețea visurilor spulberate și dulceața amară a ratării.
