Suntem în Parisul aflat sub ocupație germană. Frica se întinde ca o molimă și normalitatea e repede înghițită de anormalitate. O voce la radio dă pulsul unei noi realități. Nimic nu mai e ca înainte, nimic nu va mai fi ca înainte.
Scriu acum, când pare că timpul a săpat o galerie întortocheată în spațiul nostru, al tuturor. Un mic labirint pervers, unde se ascund pe rând îndoieli sau certitudini, deopotrivă seducătoare și înfricoșătoare.
Andrew Solomon, autorul bestsellerului Demonul amiezii. O anatomie a depresiei, a spus la un moment dat în studiul său, pe cât de poetic, pe atât de percutant, că a-i cere unui depresiv să fie fericit e ca și cum i-ai cere unui om cu piciorul rupt să danseze.
Sfatul meu pentru tinerii cineaști, când mi-l cer, este întotdeauna: pune burta pe carte! Vezi-ți de treaba ta, muncește, bucură-te de ceea ce faci! Dacă nu te bucuri, alege altă ocupație! Nu te lua după alții! Știi că ceea ce faci are haz, știi ce vrei să faci. Asta e tot ce trebuie