Toată suflarea se supune directivelor trasate de Partidul care vrea propășirea tuturor. Se culeg recolte, se perfecționează hidrocentrale, se impulsionează munca necontenită în slujba patriei, se cântă ode și se aduc mulțumiri. „Sub soarele comunismului”, începutul anului școlar e relatat sforăitor în ziarele vremii, preocupate de propășirea tinerilor și a întregii societăți. Este anul 1976 și, delimitându-se de trecut, tovarășii veghează temeinic prezentul și viitorul.
În unitățile școlare, la sate și orașe, domenește ordinea. Pe 15 septembrie, când începe noul an școlar, totul trebuie să fie gata. Publicațiile relatează pregătirile, neabătându-se de la retorica strict reglementată, orientată spre nou, progres, propășire. Cele două evenimente de natură politică pe fondul cărora survine 15 septembrie sunt moartea revoluționarului comunist chinez Mao, căreia îi sunt dedicate articole întregi, scrise în același ton, și recent încheiata vizită în Iugoslavia a cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu. Marți, 14 septembrie, „Scânteia tineretului” își informează cititorii că „s-au perindat ieri, într-un șir neîntrerupt, reprezentanți și delegații ale oamenilor muncii din întreprinderile și instituțiile Capitalei” pentru a deplânge moartea președintelui Mao Tzedun”, al cărui portret tronează la Ambasada Republicii Populare Chineze de la București. Reflectarea acestei pierderi continuă și în paginile următoare, unde este relată depunerea de coroane la Pekin din partea oficialilor români, în frunte cu secretarul general Nicolae Ceaușescu, dar și „hotărârea tineretului chinez de a sluji neabătut cauza socialismului, de a urma exemplul președintelui Mao Tzedun”.
La muncă, tovarăși, la muncă!
Spiritul gospodăresc face casă bună cu înflăcărarea patriotică. Activitățile practice obligatorii sunt incluse în educația de fier vizată de școală. În „Drumul socialismului”, organ al Comitetului Județean Hunedoara al P.C.R. și al Consiliului Popular Județean, articolul „Săptămâna acțiunilor patriotice de înfrumusețare a școlilor” anunță pregătiri la unitățile școlare în Petrila, Aninoasa, Lupei – atât în laboratoare și clase, cât și pe terenurile aferente școlilor, precum și acțiuni operative pentru noul an al învățământului politico-ideologic, consfătuiri ale cadrelor didactice, dar și „finala pe țară a concursului brigăzilor artistice de agitație ale sindicatelor din construcții”, desfășurată la casa de cultură din Deva, soldată cu Premiul I acordat brigăzii artistice de agitație a Trustului de construcții industriale Ploiești, pentru „Proiectul a sosit” de Vasile Corcodel.
Tot marți, 14 septembrie, „Scânteia tineretului” titrează pe pagina 2: „Elevii vor raporta în prima zi de școală:˂Am muncit acolo unde a fost nevoie de noi˃”. Aflăm că la Botoșani, Teleorman, Alba, Brașov, Vaslui și Timiș orele de muncă patriorică au dat roade: s-a amenajat un sat de vacanță, s-a trudit în șantiere de construcții, s-au strâns plante medicinale, s-au curățat păduri, s-au reamenajat zone verzi.
În zilele premergătoare datei de 15 septembrie, precum și în cele ce-i urmează, ziarele și revistele acordă un spațiu extrem de generos informațiilor din agricultură și industrie. Despre strânsul recoltei de floarea-soarelui, sfeclă de zahăr și porumb, de exemplu, articolele sunt nenumărate, ele toate îndemnând la permanentizarea unui „flux neîntrerupt al muncii”, așa cum citim în „Scântaia tineretului” cu o zi înainte să înceapă noul an școlar.
Fundalul pe care se va auzi primul clinchet de clopoțel pe 15 septembrie 1976 cuprinde însă și evenimente de altă natură. Unele dintre ele pătrund timid și foarte timid, laconic, în jumătatea de jos a unor pagini de ziar, ocupând câteva rânduri. Altele au chiar un spațiu mai mare.
Iosif Sava comentează, de exemplu, ediția în desfășurare a Festivalului „George Enescu” de la București, despre aceeași manifestare culturală scriind și Viorel Cosma. „Scânteia” anunță chiar pe 15 septembrie că, în cadrul Centenarului Brâncuși din anul 1976, la sala mică a Palatului din capitală are loc chiar în aceste zile Colocviul Internațional Constantin Brâncuși, la care participă și specialiști din străinătate. Și tot la București, la Arenele Progresul, se desfășoară în aceeași perioadă și un important eveniment sportiv: Campionatele republicane de tenis, cu peste o sută de jucători și jucătoare. S-ar zice că totul este normal, că viața de zi cu zi are diversitatea ei, dinamica ei, ritmul ei, rezultatul strictei reglementări politice care vizează dezvoltarea unei societăți „de nădejde”, pe care se poate „sădi viitorul”.
„Însușiți-vă spiritul comunist!”
Încă de sâmbătă, 4 septembrie, cu zile bune înainte de deschiderea anului școlar, „Tribuna învățământului” subliniază în numeroasele materiale publicate nevoia imperioasă de a lucra asiduu pentru „făurirea omului nou”. Conf. univ. Dr. Vasile V. Popescu de la Institutul central de perfecționare a personalului didactic, își încheie articolul „Pentru viitorii noștri colegi”, publicat pe prima pagină, observând că educatorii și învățătorii trebuie să fie foarte atenți la „modul cum cultivă și cimentează modelele umane, dând dovadă „de inițiativă, de mobilitate și de cutezanță”.
În mult așteptata zi de 15 septembrie, pentru care în case s-au pregătit uniforme, s-au apretat cămăși și funde, s-au cumpărat puținele ghiozdane și rechizite disponibile în librării, „Scânteia” a rezervat „Fiecărui elev – o floare” pe pagina 2. Acolo, un autor anonim publică un articol ce seamănă cu o tentativă de compunere scrisă de un elev din școala primară. El suna așa: „Azi sună din nou clopoțelul. Semnalul începerii unui nou an școlar. Și la Liceul textil din Slatina pregătirile au fost încheiate din timp. Aici, cu o zi înainte, coridoarele, clasele și laboratoarele erau împodobite cu flori așezate frumos pe ˂etajere˃ din fier forjat, produse în laboratorul nostru. Parcă ai fi într-o seră sau grădină cu flori. Peste 1000 de flori pentru tot atâția elevi. Felicitări deopotrivă profesorilor și elevilor care au creat o astfel de ambianță în școală. Și succes!”
Felicităriile sunt gata, clopoțelul vestește un început care-i obligă pe cei mici să se nu se abată de la nenumăratele reguli și cutume ale sistemului. Evident, în ziua ce umple privirile elevilor și profesiorilor de duioșie și angajament, prima pagină din „Scânteia tineretului” publică mesajul semnat de Nicolae Ceaușescu, secretarul general al Partidului: „Doresc ca, de la înalta tribună a Congresului al XI-lea, să adresez tineretului chemarea de a învăța, de a se pregăti pentru muncă și viață. Însușiți-vă, dragi tineri, cele mai înalte cuceriri ale științei din toate domeniile de activitate, așezați la baza cunoașterii concepția revoluționară despre lume – materialismul didactic și istoric! Însușiți-vă spiritul comunist, care a caracterizat și caracterizează întreaga activitate a partidului nostru, luptați întotdeauna hotărât împotriva vechiului, a ceea ce nu mai corespunde necesităților dezvoltării sociale, militați neabătut pentru promovarea spiritului revoluționar, a noului în toate sectoarele de activitate!”
Tipărit imediat dedesubt, articolul „Lecția de viață” vorbește cu înflăcărare despre „noul urcuș spre devenire” al elevilor și „cultivarea la tineri a sentimentului istoriei, a ideilor filosofice marxiste, a trăsăturilor moral-cetățenești”. El continuă în același spirit pe pagina următoare, așezând noul an școlar sub semnul optimismului și al promisiunilor. Acolo se află și textul semnat de studentul Cornel Chiriac de la Facultatea de Metalurgie București, președintele Consiliului A.S.C. Acesta declară entuziast că tinerii țării – „noi, cei peste 2.000.000 de feți-frumoși comuniști ai patriei” – sunt hotărâți să meargă pe drumul trasat de partid, iar eleva Anca Daniela Cojol, secretar U.T.C. al Liceului de Informatică, membru supleant al Biroului C.C. al U.T.C., coautoare a articolului „Perfecționare prin învățătură și muncă”, îndeamnă în încheiere la „o mai puternică angajare în muncă”.
În același spirit, acordându-i evenimentului spațiul ce i se cuvine, numărul din 16 septembrie al revistei „Flacăra” începe cu un articol dedicat deschiderii noului an școlar, care relatează participarea tovarășului Nicolae Ceaușescu la mitingul de pe platoul noului Institut Politehnic București, unde atmosfera a fost de „un entuziasm copleșitor”. Același material continuă pe pagina patru, dedicată tot noului an școlar, și pledează pentru „continua perfecționare a învățământului”.
Munca în direcția trasată de partid este, fără doar și poate, singura cale spre propășire. Un alt fel de muncă nici nu se poate imagina, iar publicațiile vremii, în care nu e loc de pic de imaginație, o demonstrează cu asupra de măsură. Tot în prima zi de școală din 1976, tot în „Scânteia”, academiciana Ana Aslan publică un articol în care atrage atenția asupra beneficei creșteri a numărului socialiștilor din România și, lăudând reușitele școlii românești în viața modernă, încheie declarând un obiectiv și o concluzie: „Întotdeauna știința românească a avut tradiții profund umaniste, iar în prezent umanismul reprezintă însăși poziția pe baza căreia acționăm. Astfel, de la ˂cazurile˃ de longevitate activă pe care le-am realizat, urmărim realizarea unor colectivități cu vârste înaintate active. Pe lângă valoarea lor strict științifică, aceste preocupări, acest transfer al interesului de la individ la colectivitate evidențiază și ele concepția larg umanistă a comuniștilor: beneficiarii tuturor bunurilor materiale și spirituale sunt oamenii, toți oamenii muncii”.
Cum știm, pentru a-și propovădui „concepția larg umanistă”, comuniștii se îngrijesc neobosiți de toate aspectele educației. Printre ele, fără doar și poate, și lecturile celor mici, care se delectează cu reviste ca Arici Pogonici, Cutezătorii sau Pif. Ce volume de autori români le aduc copiilor librăriile în 1976? Câteva cărți aparținând acelui moment, când încă se filma la serialul „Toate pânzele sus!”, iar ciclul „Veronica” ale Elisabetei Bostan făcea ravagii, aveau să rămână în istorie – Cireșarii lui Constantin Chiriță, care scrisese deja ultimul volum cu câțiva ani în urmă -, iar altele, rămase în istoria genului, aveau să supraviețuiască rar în amintirile cititorilor de atunci. Printre ele s-au strecut și romane de aventuri, romane cu o evidentă dimensiune fantastică, precum Corabia timpului de Monica Pillat (recent reeditată la Humanitas Junior), sau legende ce aprind imaginația pornind de la episoade din istorie: Povestii eroice, volumul mai vechi scris de Eusebiu Camilar, și Strălucitoarea sabie: legenda valahă de Alexandru Mitru. Școala a început, peste câteva luni se înfiițează organizația de partid „Șoimii Patriei”, viitorul e străluce.
Lasă un răspuns