O Galaxie de singurătăți

„Vrem să arătăm că teatrul bun nu are vârstă. Nu e clasic sau contemporan, modern sau desuet. Dacă e jucat bine, coerent, consistent, dacă are un gând precis în spate și e atent la oameni și la nevoile lor, teatrul e, pur și simplu, bun. Nu mai are nevoie de alte definiții sau clasificări.” Sunt cuvintele cu care Andrei Huțuleac descrie, într-un interviu acordat happ.ro, tipul de teatru pe care compania Thin Red Line, își propune să-l aducă în fața publicului. Thin Red Line este o companie independentă de teatru înființată în acest an de actorul și regizorul Andrei Huțuleac, „alături de o echipă de profesioniști de vârf din domeniul creației teatrale”, așa cum declară el însuși, care, alături de partenerul instituțional Centrul Cultural Lumina, are în plan să monteze până la finalul anului viitor patru texte clasice reinterpretate în cheie contemporană. Iar primul dintre ele, cel care a deschis stagiunea, a fost, în această toamnă, „Un tramvai numit Dorință”, în regia lui Andrei Huțuleac, care se declară un îndrăgostit de dramaturgia lui Tennessee Williams.

Unul dintre cele mai iubite și mai montate texte dramatice din toate timpurile, „Un tramvai numit Dorință” este prima piesă care i-a adus lui Tennessee Williams un premiu Pulitzer, în 1948, surprinzând în ciocnirea destinelor a două personaje, de fapt, ciocnirea unor lumi care se dezintegrează. „Ce îl face cu adevărat genial pe Williams este faptul că, prin talentul lui, reușește să deghizeze într-o dramă de apartament o întreagă cosmogonie. Stanley și Blanche nu sunt doar doi oameni pe care îi recunoaștem din realitatea cotidiană, ci și două instanțe ale fiecăruia dintre noi. Conflictul scânteietor dintre ei doi este conflictul care definește specia umană”, mai spune Andrei Huțuleac explicând de ce a ales acest text, dincolo de pasiunea lui pentru dramaturgia lui Williams, și sugerând în câteva cuvinte în ce ar consta actualitatea lui. Deși n-aș zice că montarea de la Centrul Cultural Lumina își propune în primul rând să vorbească despre aceste două instanțe din fiecare dintre noi, ci, mai degrabă, să așeze față în față două realități umane și sociale, spectacolul surprinde „mărirea și decăderea” ființei umane și teribila ei însingurare și fragilitate. Și mai e și un manifest subtil pentru un tip de teatru care afirmă valori aproape antitrend.

În spațiul generos al Centrului Cultural Lumina, aflat la parterul clădirii de birouri Oslo din Splaiul Independenței 319, scenografa Maria Nicola construiește în micul apartament al soților Kowalsky un univers care se dezintegrează, e făcut din bucăți și e total dizarmonic, în armonie perfectă cu întregul haos din jur și din interiorul personajelor care-l populează. Un spațiu mai degrabă de trecere, nu un „acasă”. O masă de biliard în mijloc, lăzi de plastic pe post de scaune, un pat improvizat pe cutii de coca-cola, un paravan de celofan pe post de separator de camere. Iar afară, prin geamurile de sticlă, se vede lumea… un colțișor de capăt de lume unde coboară într-o seară Blanche DuBois, îmbrăcată ca o vedetă de cinema, cu un fel de suport modular de haine uriaș, pe roți, care apare strident și aproape copleșitor în acel spațiu, pe care-l face să pară și mai disfuncțional; un colț de lume unde, la final, se va vedea cum se îndepărtează ambulanța care o scoate din scenă…

Fără să plaseze povestea într-un timp anume, Andrei Huțuleac e preocupat în primul rând de fragilitățile personajelor. Și cumva, într-un plan secundar, de falia dintre cele două realități cărora ei le aparțin. Această falie care indiferent de timpuri și spații, de epoci și societăți, rămâne și se adâncește preluând și impregnându-se de diverse contexte. Blanche DuBois în creația Corinei Moise este întruparea forței fragilității (auto)distructive. Tumult, anxietate, neputință, speranță, disperare, eleganță anacronică, teamă, mister, delicatețe, putere de seducție, dezechilibru, noblețe, feminitate, se amestecă toate în interpretarea Corinei Moise în proporții diferite, creând un personaj greu de uitat, greu de încadrat, copleșitor, neliniștitor, emoționant. Din clipa când descinde în apartamentul îmbâcsit, îmbrăcată excentric, în blănuri și mătase, ca o vedetă hollywoodiană, și până în clipa în care îl părăsește, în sirenele ambulanței, eleganța ei păstrează ceva din amprenta tragică a unei regine care și-a pierdut regatul, dar și din aura unei Arkadina, care se ascunde, părăsită de Trigorin.

De partea cealaltă, în rolul lui Stanley Kowalsky, Codrin Boldea contrabalansează tot acest univers feminin delicat și teribil de puternic în același timp, cu forță masculină brută. Nu pe atracție magnetică între ei alege regia să construiască această „relație”, ci, mai degrabă, pe ideea de luptă între clase sociale, între mentalități, între lumea veche și lumea nouă.

Teo Dincă în Stella creează un personaj cu multe nuanțe. Ea e oglinda deformată a lui Blanche, ea are curajul de a alege diferit, de a trece dincolo de bariera lumii în care s-a născut și, mai ales, are curajul de a-și asuma un alt fel de fericire, reală sau inventată, nici nu contează. În același timp, interpretarea lui Teodorei Dincă îi conferă Stellei nu atât mister, cât, un tip de introvertire interesantă. Iar Mitch al lui Alexandru Pavel e o combinație de timiditate cronică și lipsă de masculinitate, care se traduce în final într-o formă de neputință crudă.

Ceea ce surprinde spectacolul lui Andrei Huțuleac este acest sentiment teribil că toți cei care se intersectează cumva în această poveste sunt, în sine, planete de însingurare, iar întâlnirea reală este imposibilă. Iar muzica live, un concert care e un spațiu în sine și care setează o stare și un tip de emoție speciale – Maria Alexievici, Ionuț Iftimiciuc și Mihnea Moise – consolidează exact acest sentiment: suntem planete diferite într-o Galaxie de singurătăți în care pot exista ciocniri, dar niciodată întâlniri.

Thin Red Line, Centrul Cultural Lumina

„Un tramvai numit Dorință” de Tennessee Williams

Regia: Andrei Huțuleac

Scenografia: Maria Nicola

Distribuția:

Blanche DuBois – Corina Moise

Stanley Kowalsky – Codrin Boldea

Stella – Teodora Dincă

Mitch – Alexandru Pavel

Eunice – Maria Alexievici

Steve – Ionuț Iftimiciuc

Pablo/Un curier/Un tânăr – Mihnea Moise