„Chicago” e despre ștrasuri și strălucire, patos și decadență, despre cum acțiuni grave pot fi tratate superficial, cruzimea îmbrăcată în rafinament și frica de moarte combătută de imortalitatea faimei.
E ceva ce sare-n ochi la decorul, altfel minimalist, al noii premiere a Teatrului Matei Vișniec din Suceava: o masă lungă cât aproape toată scena, la care te-ai aștepta (ușor îngrozit) să se adune mulțime de meseni și să dea drumul unui fluviu de replici care să te-nghită fără sper
