Magazinul Bucur Obor, hibridul care supraviețuiește

Unii, mulți, trec tot timpul prin zonă, pe lângă magazinul acela aflat la parterul blocului mare, aproape de celebra piață. De multe ori nici nu-l observă. Pentru că nu are deloc un aspect remarcabil, pe de o parte, și fiindcă e ceva de la sine înțeles. Bucur Obor e acolo, parcă dintotdeauna, găsești în el ce-ți trebuie, nu-ți dă bătaie de cap. Poate să te dezamăgească, să te enerveze, să te amuze sau, cel mai probabil, să te contrarieze dacă nu e din viața ta de zi cu zi.

Dacă faci o oprire într-o zi cenușie a săptămânii, într-o după-amiază când destulă lume se agită să caute mărțișoare, căci vine 1 martie 2023, e foarte posibil să fii contrariat sau nedumerit. De când calci în interior și începi să descoperi, pas cu pas, o lume întreagă a bunurilor sub un fel de cupolă, întinsă pe peste douăzeci de mii de metri pătrați. Dacă nu te interesează supermarketul Auchan deschis recent la subsol ori mobila expusă la etajul I de o firmă care nu prea face față prezentului și are o clientelă greu de dibuit, rămâi la parter, unde te așteaptă un fel de bazar comunist, un fel de struțo-cămilă care seamănă și nu prea cu centrele comerciale ce câștigă din ce în ce mai mult teren în zilele noastre.

Bazar, pentru că te izbește aerul lui oriental, deși mulți dintre cei ce fac comerț acolo n-au călcat niciodată în nicio parte a Orientului. Bazar, pentru că e exact o adunătură de mici spații comerciale, care vând tot ce-ți trece prin cap. Comunist, pentru că blocul ALMO în care se află magazinul a fost inaugurat în 1975, în plin comunism și, de asemenea, pentru că și astăzi poți să cumperi din el obiecte ce întruchipează o întreagă epocă de tristă amintire: capoate înflorate, obiecte de mercerie ce amintesc de ateliere de croitorie care mai salvau câte o ținută decentă în plin ceaușism pauper, șepci cenușii, fără formă, din cele pe care le purtau bărbații la nenumăratele cozi la care-și făceau veacul, în așteptarea laptelui, a cărnii pentru gătit, a săpunului.

Vad bun pentru comerț, aproape de arhicunoscuta piață, acum renovată, de hale, de întreaga zonă care tot așteaptă o promisă, amplă reabilitare pentru a deveni un hub urban care să-i valorifice utilitatea practică, istoria și farmecul, Magazinul Bucur Obor respiră greu, nedumerit, între un „Flanco” și, mai nou, un „Spartacus”. Acestea sunt mărcile pe care le vezi când te îndrepți spre intrarea centrală. Îți dai seama din prima că nu e „ca” un mall, nici pe departe, ci parcă e o făptură nedumerită, picată într-un timp căruia nu-i aparține.

„Nu știe nimeni nimic”, spune un comerciant de telefoane la intrare, când îl întreb despre viitor. Deocamdată, știe doar că în februarie 2022 magazinul a fost cumpărat de un dezvoltator imobiliar de pe piața autohtonă. Ce planuri are acesta, chiriașii care-și vând produsele în magazin nu au habar.

Aurul, înainte de toate

Tot felul de clienți se uită la vitrinele dinăuntru, caută, întreabă. Poate pentru că vine 1 Martie, destui se opresc la magazinele de bijuterii. În ultimii doi ani, în plină pandemie, ele au răsărit în Bucur Obor ca ciupercile după ploaie. Vad bun, spuneam, vad bun și în vremuri complicate, belicoase chiar, în care ai nevoie de stabilitate mai mult decât de orice. Și, pentru unii, aurul înseamnă stabilitate, ca în vremuri apuse. Obsesie ce bântuie încă prin orașul nefericit și sufocat, chiar prin țara care nu-și găsește nici stabilitatea, nici verticalitatea în postcomunism, aurul sclipește abundent în vitrine, păcălindu-te o clipă că ești în vreun centru de lux.

Modele vechi, dar mai ales noi (prelucrând motive adesea antice, desigur), importate din Turcia și din Emiratele Arabe, pentru toate gusturile și toate buzunarele se etalează în nenumărate vitrine, de multe ori alături de bijuterii din argint aduse de mai aproape ori de mai departe. Zilele acestea pandantivele au deja un șnur alb cu roșu, ca să impulsioneze clientul. Un grup gălăgios dorește să cumpere „un lanț gros, la vreo patrușcinci dă milioane”, dar nu e mulțumit de „grosimea” la care are acces contra sumei respective. O mamă și o fiică, după toate aparențele, cântăresc din ochi posibilitățile și un cuplu trecut de vârsta matură caută o bijuterie pentru noră, se opresc, privesc, discută. Nu par deloc hotărâți.

De toate pentru toți

Pentru că n-au unde să-și tragă sufletul la o cafea, unii clienți umblă cu o ceașcă de carton sau plastic în mână. Le alunecă ochii la nenumăratele magazine cu îmbrăcăminte. Cele mai ciudate din tot centrul, ai putea zice. „Liliana” de pildă, are o imagine care azi nu poate fi percepută decât drept kitsch, pentru că nu suntem în comuniștii anii ʼ80, de exemplu.

Găsești acolo, așezate pe umerașe, haine care ar face față cu brio în filmele despre Epoca de Aur și în spectacole de teatru care abordează aceeași sferă tematică. Haine neverosimile pentru anul 2023, despre care ți-e greu să spui căror cumpărători li se adresează. Dar cert e că se găsesc cumpărători – marfa e generoasă, prețurile nu sunt mici, firma e veche și rezistă. Vestimentația de damă e la ea acasă în tot magazinul, domnii sunt vitregiți, ca de obicei, dar pentru cei care vor câte un palton de stofă groasă, bună, sunt șanse de izbândă. Se găsește și câte un „lucru bun”, cum încă se mai zice.

Dai și de câte o rochie italienească, din vremurile noastre, dacă ai răbdare să te uiți și reușești să treci de jerseurile de tristă amintire ori de cămășile înflorate și de alte ținute despre care ți-e greu să spui pe cine așteaptă. Și găsești sigur o față de masă, o față de pernă, un cearșaf ori un covor, departe de spiritul IKEA. Bucur Obor e un paradis al textilelor, un talmeș-balmeș de metraje și lână de tricotat, milieurile pe care stăteau pe vremuri bibelouri lipsesc, totuși, dar motivele florale nu se dau duse. Nici blănurile nu absentează, dar expozanții de profil nu sunt mulți. Pentru cine caută vreo jachetă de piele, sunt șanse să găsească altceva decât la magazinele de brand din mall-uri. Așa cum sunt șanse să-și retușeze și o pereche de pantaloni, de exemplu, la unul din atelierele de croitorie care funcționează acolo, în special pentru așa ceva. Sau să-ți repari un ceas, să imprimi o fotografie din telefon sau să faci rost de o ramă.

Incoerent în diversitatea lui ori, invers, divers în incoerența lui, hibrid între bazar și magazin de desfacere a mărfurilor, în care găsești și firme mici, și branduri ca Bigotti, Bucur Obor supraviețuiește, contrar așteptărilor, poate tocmai prin nehotărârea lui, prin acest eteroclit care îl face astăzi straniu, pitoresc și kitsch pentru vizitatorii de vârstă fragedă, înduioșător pentru cei trecuți de patruzeci, care au măcar ceva amintiri din comunism și, poate, chiar util pentru cei de vârsta a treia.

Unii din ei sigur au stat la vreo coadă să cumpere ceva înainte de 1989, când locul atrăgea și locuitori din alte cartiere, și „cetățeni” din provincie, ca să ne întoarcem la un cuvânt drag puterii comuniste. Sigur și-au luat un material de vreun costum sau un costum „de-a gata”, vreo ramă de tablou, o strecurătoare ori, dacă au avut noroc, un fular de lână ori o cravată bună, dosită de vreo vânzătoare care știe cum merg treburile.

Pestriț ca pe vremuri, în contrast cu cenușiul comunist, imortalizat și în amintirile oamenilor, și în fotografii ce surprind o penurie generală, o lipsă de speranță ce cuprinde totul, Magazinul Bucur Obor aflat la parterul blocului ALMO, inaugurat în 1975, își trăiește prezentul, așteptând liniștit. Seamănă, într-un fel, cu bâlciul ce poposea vara la sat și la oraș, atrăgând cu deșertăciunile lui o lume pestriță. Dar va rezista el în noua ordine a comerțului? Va rămâne, în chip ciudat, un reper al Bucureștiului comunist sau, odată cu mult așteptata reabilitare a zonei, va deveni istorie?