Îl negi, îl aștepți, îl visezi. Iar în lumea noastră de oameni raționali, cu picioarele bine înfipte în realitate și prea ocupați ca să se mai uite spre cer, Miracolul înseamnă curajul de a crede. Cea de-a 30-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu a avut curajul de a alege ca temă Miracolul. Miracolul într-un început de mileniu care mai crede în miracole doar la nivel declarativ. Îl negi, îl aștepți, îl visezi. Și uneori îl provoci. Asta este FITS. Un miracol provocat. Un miracol în care acum 30 de ani câțiva oameni au avut curajul să creadă. Știu că encomioanele în exces pot uneori să ucidă sensuri, povești și întâmplări, cu atât mai mult cu cât în fiecare început de vară la Sibiu encomioanele curg în valuri. Dar am petrecut împreună peste 15 ediții din Festivalul Internațional de Teatru și, dincolo de lucruri perfectibile, dincolo de ediții pe care le simți mai valoroase sau doar mai aproape de ceea ce consideri tu valoare, pot afirma că ceea ce se întâmplă la Sibiu de trei decenii este un fenomen. E unic și e irepetabil. Și asta nu pentru că alte orașe n-ar avea festivaluri de teatru. Există cu duiumul. Nu pentru că în alte festivaluri n-ar veni trupe importante sau spectacole de top. Pe alocuri, se întâmplă și asta. Dar viziunea, spiritul și atmosfera de la Sibiu sunt unice. Și, când te gândești că primii invitaţi din străinătate au venit aici cu usturoi în buzunare ca să se apere de vampiri şi de Dracula, în urmă cu 30 de ani, marea de lume care inundă acum pietonala, când pe cerul Sibiului se desenează semnul Miracolului într-un spectacol de drone luminoase, cu efecte pirotehnice și show de lasere, pare, într-adevăr un Miracol. Dar FITS nu e un Miracol pentru că tot ce vezi la Sibiu este perfect și egal ca valoare. Ci pentru libertatea de a descoperi, de a te integra, de a te bucura, de a critica. FITS îți oferă uriașul privilegiu de a alege…
O mare de baloane de săpun pe pietonală, în „vise colorate”, un Cal uriaș, o marionetă de trei metri care defilează pe stradă, povești de iubire spuse romantic, undeva în aer unde „Anotimpul iubirii” aduce împreună un bărbat și o femeie suspendați în arcuri ruginite, care spun în 20 de minute toată istoria iubirii, o mare roșie cu numere de acrobație spectaculoase care inundă noaptea Piața Mare și roți spectaculoase de lumină care traversează prin mijlocul mulțimii. Muzică. Peste tot muzică. Fado la un colț de stradă. Ritmuri amețitoare de flamenco în sală. Concerte spectaculoase în Piață, concerte de orgă în biserici, Cisnădioara cu farmecul ei imposibil de povestit, noaptea, când cobori treptele de la cetate, agitația din fața Sălii Faust de la Fabrica de Cultură, înainte de „Faust”, când emoția se face ghem în tine și simți aerul cum vibrează de un Miracol pe care îl presimți, îl aștepți, îl trăiești…
Dar nu despre selecția din acest an vreau să vorbesc, deși au fost nume importante, de la Tiago Rodrigues, directorul artistic al Festivalului de la Avignon, care a venit la Sibiu cu spectacolul „În măsura imposibilului”, la Noa Wertheim și celebra Companie de Dans Vertigo, la Milo Rau, la senzaționala María Pagés, la Katie Mitchell și Teatrul Schaubuhne… Ci despre acel miracol pe care FITS îl construiește cu fiecare ediție, de 30 de ani încoace. Și anume, îi face pe oameni să se îndrăgostească de teatru. Anulează distanțele dintre oameni. Și îi transformă pe copii în spectatori de teatru.
Privit prin ochii unui copil, FITS este cu adevărat miracol. Intră într-o poveste, se întâlnește stradă cu Cei trei purceluși care au crescut și au ieșit din carte, merge în Parcul Sub Arini și intră în lumea magiei cu Marian Râlea și devine personaj în țara lui Harap-Alb, se așază în fața oglinzii uriașe din Piața Mare și în față i se deschide o realitate paralelă, merge în Piața Mică și se joacă ore, ore, ore cu jucăriile realizate din materiale reciclate, instalate acolo de Katakrak din Spania. Șepci, biciclete, scaune, tuburi, mingi, ligheane cu apă, țevi, bobine, toate se transformă într-un incredibil tărâm magic pentru toți copiii care trec pe acolo și brusc îți dai seama că nu despre jucării scumpe și sofisticate e lumea copilăriei, ci despre a crede! FITS îi împrietenește pe copii cu miracolul, cu atmosfera de teatru, le oferă acces la o stare specială, îi pregătește pentru a intra mai târziu în sala de teatru. Zece zile de FITS sunt cât zece cărți de parenting și, dincolo de programe speciale finanțate cu bani serioși, dincolo de teorii vehiculate prin conferințe, la Sibiu totul se întâmplă firesc. Prin joacă și joc, copilul se transformă în spectator de teatru. Acesta rămâne pentru mine, la 30 de ani de existență, cel mai important dintre miracolele FITS!
Lasă un răspuns