Alexandra Boerescu (Mâzgăreanu): Am ales să vorbesc printr-o artă nemijlocită, în contrapunct cu masele

Alexandra Boerescu (Mâzgăreanu) reprezintă ea însăși un statement și un contrapunct într-o lume a consumului de masă, tocmai de aceea ne propune azi o istorie personală, ascunsă chiar la vedere într-un nume care aduce în prezent trecutul cel mai demn: Boyari, o poveste care s-a născut în urma a douăzeci de ani de formare, o poveste care nu-și propune să ridice standardele, ci care le redă întocmai firescul și noblețea de altădată, care repune moda acolo unde îi e locul, lângă adevărul creativ și valoarea propriilor convingeri. Cu opinii fermecătoare în verticalitatea lor, Alexandra ne invită în lumea modei, unde miza cade pe unicitate și naturalețe, pe un soi de performanță până nu de mult lăsat în umbră, pe valoare și utilitate, fără să impună un discurs în trend doar în termenii formalității. Veridicitate, autenticitate, un tipar unic, revolte mici și plăceri mari, fluiditate și discreție, toate îmbrăcate în cașmir pur, cam despre asta ne vorbește Alexandra acum – o istorie care se scrie în prezent, pornind de la premisele de odinioară, cele care răsturnau perspective, care șocau prin bun-gust, fără să cadă în demonstrație, căci atunci când un lucru e bine făcut, totul trebuie să pară firesc, nici vorbă de stridențe.

Bună, Alexandra. Hai să începem de la originea cea mai evidentă a acestei povești. Ce este Boyari? Care este istoria acestui nume?

Cred că cele mai bune lucruri în viață se întâmplă spontan, fără frământări nenumărate sau forțări. Deci povestea este relativ simplă. Boyari vine de la numele pe care l-am moștenit de la părinții mei.

Cândva, haute-couture impunea de la sine o notă de noblețe, soiul acela de unicitate atât de râvnită. Cum a venit întoarcerea asta la 180 de grade chiar în inima consumerismului, când se produce în masă?

A venit ca un statement, ca o revoltă sau alternativă la ceea ce se întâmplă. Mi se pare că societatea parcurge o perioadă de confuzie, se degradează, nu mai exista repere sau valori. Cele care au supraviețuit de-a lungul timpului sunt astăzi sufocate sau anulate. Acest lucru este foarte important, pentru că are repercusiuni pe termen lung pe toate palierele, social, economic și politic, și mai important este că te afectează pe tine, pe mine și, de fapt, pe noi toți.

Uite un exemplu! La ora actuală, în piață s-a ajuns la o suprasaturație. Au fost înlocuite niște standarde de calitate cu sintagma trebuie să fie ieftin și rapid. Conceptul ăsta de repede, ieftin și mult a influențat apariția unor anomalii sociale, cum ar fi, comportamentul de cumpărare, cel de consum și consecințele acestora, printre altele.

Poate părea paradoxal ce spun, dar un preț mic întreține fenomenul sărăciei la orice nivel, global și personal. Există țări unde prețul de producție pentru un tricou este de 1 euro, îți dai seama ce procent din acel euro reprezintă salariul muncitorului? Nu e cazul să vorbesc despre condițiile de lucru, mediul în care a fost produs tricoul pe care îl porți sau gradul de toxicitate pe care îl are țesătura din care este confecționat. Dar toate astea fac parte din realitate, pentru că, de fapt, nu prea există sintagma ieftin și bun, bunul ăsta, de fapt, costă, și costă mult timp, multă cunoaștere, multă dăruire și multe alte resurse. Iar soluția la această problemă se află tot la consumatorul final. Consider că ar trebui să facem achiziții într-un mod mai inteligent, pentru că mult nu înseamnă neapărat și mai bine. Iar, la final, când tragi linie, vezi că valoarea pe care o cheltuiești este aceeași, doar că în loc să îți iei trei geci din poliester, pe care le schimbi în sezonul următor, îți cumperi un pardesiu din lână sau din cașmir, care are proprietăți incontestabile și o durată de viață de până la 10 ani, dacă este întreținut corespunzător.

Beneficiile sunt infinit mai mari pentru consumator și pentru sănătatea lui fizică și emoțională, iar efectul acestui comportament inteligent de a face achiziții are consecințe benefice pe termen lung și asupra mediului și asupra societății prin producerea un volum mai mic de deșeuri, prin contribuția la diminuarea fenomenului de sărăcie și altele.

În raport cu asta, ce propune Boyari diferit?

Boyari propune, în primul rând, o nouă viziune, în care procesul de cumpărare este privit ca o investiție pe termen lung. Boyari promovează respectul față de client și față de produs, autenticitatea în procesul de creație și producție, calitatea și, nu în ultimul rând, etica și sustenabilitatea. Un pardesiu Boyari nu este un produs făcut în fabrici, în cantități industriale, într-un interval de 10 sau 20 de minute.

Toate tiparele și prototipurile sunt realizate in-house, în propriul atelier. Ele sunt testate și ajustate de nenumărate ori până se obțin forma, estetica și confortul dorite. În realizarea produselor sunt folosite țesături naturale de cea mai înaltă calitate. Sunt bucuroasă să spun că unele dintre ele sunt fabricate local, în România, iar altele sunt importate din Italia și Marea Britanie, de la producători cu renume și cu o îndelungată reputație în industria textilă. Procesul de producție este unul care necesită destul de mult timp, fiind vorba despre un proces de manufactură, în care sunt implicate foarte multe cusături manuale.

Înțeleg că viziunea, conceptul și realizarea îți aparțin în totalitate. Nu este mult pentru un singur om?

Sunt momente când poate fi copleșitor, dar, dacă reușești să îți păstrezi motivația, atunci merită. Doar pentru tipar am lucrat aproape trei ani de zile, apoi, în tot acest timp, am făcut research și pe partea de materiale, pentru a găsi țesăturile de cea mai înaltă calitate, care să aibă greutatea, textura, luciul, proprietățile pe care mi le doream și care să se potrivească cu forma de tipar pe care am creat-o. Rezultatul este acela că, atunci când probezi un pardesiu, de exemplu, simți cum îți dă o stare de bine. Am fost foarte plăcut surprinsă să văd genul ăsta de reacție la multe persoane care au vizitat showroom-ul Boyari. 

În rest, parcursul a fost unul de lungă durată și destul de complex și variat, iar acest lucru m-a ajutat să văd și să abordez fenomenul, industria și piața modei dintr-o perspectivă diferită față de cea convențională. Imediat după terminarea facultății, am fost foarte revoltată față de cum funcționează industria asta la noi în țară și nu m-am îndreptat spre o fabrică sau un atelier de croitorie, ci spre o agenție de publicitate, ca graphic designer.

Un parcurs variat aș zice, fiindcă te-ai îndreptat și spre teatru.

Lumea teatrului mi-a oferit contextul necesar pentru a-mi pune în aplicare gândirea creativă și sunt foarte recunoscătoare pentru acest lucru. Teatrul a însemnat și este pentru mine, în continuare, lumea tuturor posibilităților, a ideilor și soluțiilor neconvenționale, a unei abordări outside the box, să spunem, și asta se potrivește foarte bine cu personalitatea mea. Pentru mine, fiecare proiect de teatru reprezintă o nouă provocare în care trebuie să dezvolt o lume vizuală, care să deservească spectacolul, actorul și viziunea regizorală.

@Iulian Nan

Și în plan vestimentar?

În plan vestimentar, fie că este vorba despre un pardesiu Boyari sau de costume de teatru, cred că abordarea mea este aceeași și cred că are le bază ideea de compoziție. Este un termen inedit, asociat cu industria textilă, pe care îl întâlnești mai degrabă în artele vizuale, dar este și ceva care mă definește, pentru că noțiunea de compoziție ține cont de mai multe aspecte față de care creezi, pornind de la context, client sau persoana căreia i te adresezi, mijloacele de producție și tot așa.

Un alt aspect pe care îl iau în considerare atunci când realizez un produs este legat de funcționalitate, dar și de confort, cred că aceste noțiuni dau relevanță și sens atât într-un plan de business, când creezi ceva, dar și în zona pieței și a clienților. Este ceva ce are sens și pentru mine, creatorul, dar și pentru clientul meu. Cred că forma, materialul folosit, finisajele și utilitatea formează un tot unitar, care ajunge să definească produsul și să îi dea valoare și relevanță.

A existat în viața ta ceva declanșator, care să te fi îndreptat spre pasiunea asta?

Da. Pleacă din familie. De la bunica și mama mea. Bunica provenea dintr-o familie de negustori și avea acces la tot felul de țesături, articole de filaturi și altele materiale. Pe lângă asta, era și deosebit de talentată, avea un dar senzațional de a face lucru manual, iar eu am moștenit chiar și piese făcute de ea: o ie superbă, de exemplu, care în curând va împlini 100 de ani. Acele veri petrecute la bunici au fost un factor declanșator, pentru că au dat naștere acelui sentiment de bucurie, entuziasm și admirație pentru obiecte și lucruri autentice.

Când ai început tu să studiezi, ideea de sustenabilitate exista, era ceva prezent în discuții?

Trendul acesta se află sub lumina reflectoarelor de mai mulți ani. Acum aproximativ zece ani se discuta despre sustenabilitate în raport cu sursele de energie alternativă, apoi a escaladat treptat către toate domeniile. Sustenabilitatea este un concept foarte la modă, care suportă multe deformări, transformări și interpretări și trebuie abordat din mai multe perspective.

Este foarte greu să identifici dacă un produs este cu adevărat sustenabil sau nu, pentru că produsul în sine este efectul acțiunilor umane, iar dacă acestea nu sunt etice, atunci nu sunt nici sustenabile.

Revin la exemplul cantitate vs. calitate.

De-a lungul timpului, tu ai avut un reper, o conduită-model, o viziune care să te fi inspirat?

Sunt de părere că fiecare zi pe care o trăiești, fiecare experiență, întâmplare fericită sau nefericită, contribuie conștient sau inconștient la formarea noastră ca indivizi. Educația joacă un rol important. Eu pe măsură ce am crescut, am început să caut și să găsesc repere de performanță în tot ceea ce mă înconjura. Dar trebuie înțeles că un reper sau un etalon nu sunt ceva de la sine înțeles, ele vin tot timpul la pachet cu un context istoric, social și economic. Și aici istoria poate să dea multe exemple. În modă, mă gândesc la ce a însemnat New Look-ul lui Dior la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial sau, în muzică, ce au însemnat Miles Davis sau Nina Simone, sau, în domeniul textilelor, Mariano Fortuny. Este interesant să studiezi viața lor personală și formarea lor profesională, contextul în care au trăit, ca să ajungi să înțelegi de ce, prin ceea ce au făcut, au rămas repere în istorie.

@ Iulian Nan

Dar diferențiatorul tău care e?

Diferențiatorul meu este produsul în sine, modul în care el te face să te simți, felul în care e lucrat fiecare detaliu.

Și care ai vrea să fie detaliul pe care să-l observe o viitoare clientă?

Elementele cele mai elaborate din piesele mele vestimentare sunt legate de noțiunea de confort. Asta este esența care definește povestea Boyari. Este vorba despre o experiență senzorială și un sentiment de bucurie și încredere atunci când porți sau iei contact cu un produs Boyari, sentimentul care îți confirmă că acel produs este special conceput și realizat, ținând seama de nevoile și dorințele tale. În acest sens, pentru a crea o senzație de confort și flexibilitate sporite, am brevetat o tehnică inovatoare de asamblare a căptușelii de pardesiu sau sacou. Al doilea element la care am lucrat constant a fost mâneca, poziționarea, forma și înclinația ei, astfel încât să capete un aspect fluid și continuu.

Cum o vezi tu pe clienta ta, cine e femeia care ai vrea să-ți îmbrace piesele? Mă gândesc că așa cum ai tiparul hainei ideale, la fel ai și tiparul clientei ideale.

Eu îmi doresc ca orice femeie să se simtă bine, realmente împlinită atunci când îmbracă un pardesiu Boyari. E foarte greu să creezi sentimentul ăsta. Nu vreau să fie doar un slogan, ci ceva real, autentic, de aceea sunt foarte importante tiparul și țesătura. Boyari vrea să se diferențieze tocmai de acele branduri unde se vorbește despre multe, dar unde nu există o bază reală, unde nu e nimic în spate. Cât despre clientă, îmi imaginez o femeie cu gusturi rafinate, încât să observe un detaliu.

@ Iulian Nan

Ce ai în gând atunci când te apuci de designul unei haine?

Mă fascinează formele simple și ideea de continuitate. Simplitatea unei forme este cel mai greu lucru de realizat! Totul trebuie să fie perfect echilibrat și în armonie. Curbura perfectă, raportul și proporția dintre elemente, acel detaliu fără de care ansamblul nu există.

Ce înseamnă originalitatea pentru tine? Mai putem vorbi azi despre asta?

Cred că da, fiindcă originalitatea vine odată cu personalitatea. Adică, atât timp cât faci un lucru din perspectiva ta, vorbim de originalitate. Sigur, și Picasso a studiat mai întâi academismul și abia apoi și-a dezvoltat stilul lui. Plus că originalitatea e tot timpul în mișcare, nu rămâi la același nivel, iar chestia asta are legătură tot cu valorile, cu formarea propriu-zisă.

Foto: Arhiva personală