Ce bine-ar fi dacă durerea omenească s-ar putea măsura în cifre exacte, nu prin cuvinte imprecise.
„Frumosul în artă e o prejudecată”, citim într-un articol publicat acum aproape o sută de ani, mai exact în aprilie 1924, în „Contimporanul”. „Școala artei, cum se practică azi, ucide fantezia, dezvoltă prestidigitația, virtuozitatea, morala, calități laterale”, continuă se
Această fotografie este un document cât se poate de real. Instantaneul a fost făcut la Berlin, pe 22 februarie 1943, și surprinde un moment ceremonios: Joseph Goebbels, celebrul ministru al propagandei în Germania nazistă, îi înmânează japonezei Nejiko Suwa o vioară Stradivarius, în chip
Spectacolul „Tatăl” nu e ușor de dus. Nu e deloc „entertainment”. E o montare care-ți pică greu, care te chinuie, care te face să-ți pui viața toată sub semnul întrebării...
După ce citești „Sezonul uraganelor”, rămâi o vreme închis în lumea închisă, fără speranță, dintr-un Mexic rudimentar, umoral, dominat de forțe primitive...
Montat în premieră pe țară, „The Duck Variations/ Variațiuni pe tema raței” de la Teatrul Mic, de David Mamet, în regia lui Alex Bogdan, începe cu o naturalețe cuceritoare, introducându-ne practic în arta dialogului despre nimic, a „flecărelii” de plăcere, în care se strecoară
Trăim în cea mai evoluată dintre lumi. Suntem cool. Suntem conectați. Facem totul așa cum trebuie. Așa cum ceilalți se așteaptă să facem lucrurile. Ca să fim validați de ei. Ca să fim conectați cu ei. Ca să nu fim excluși.
Dorință. Disperare. Neputință. Suferință. Dor. Bipolaritate. Sfâșiere. Infinit. Vis. Aripi. Aripi frânte. Zbucium. Chin. Angoasă. Pasiune. Dorința de a fugi. Infinita dorință de a fi în altă parte. Cam așa arată gustul cu care rămâi după ce vezi „Femeia mării”, în regia reg
Vine un timp în care începem să ne gândim la moarte. Încercăm să definim relația noastră cu moartea prin raportare la relația noastră cu viața.
