A fost ultima seară dinainte să se închidă din nou teatrele, în primăvara lui 2021. Pe scena de la Teatrelli, acolo unde joacă de mai bine de doi ani spectacolul „Oxygen”, Antoaneta Cojocaru și Daniel Pascariu au transmis în acea seară ceva din energia și disperarea...
Într-un eseu despre moarte și doliu, scris cu o precizie violentă și înduioșătoare deopotrivă, Joan Didion întoarce privirea spre instinct, spre animal, pentru a-și îndulci propria prăbușire. După moartea unui seamăn, delfinii refuză să mănânce. La gâște, reacția...
Sălile de teatru au rămas deschise. Cu restricții, cu multe locuri goale și multe măsuri care par luate mai degrabă pe hârtie. Pentru prima dată în istorie, teatrul trebuie să caute soluții să nu mai fie ceea ce este, adică un spațiu de întâlnire. (Ce joc pervers!...
Dezrădăcinarea. Sentimentul de „acasă”. Sălbăticia. Frumusețea perfectă a naturii versus civilizația unei capitale în tulburatul început de secol 21. Educația versus libertatea totală într-o lume fără reguli, o lume rătăcită în propria istorie...
Un regizor cu un destin aparte în teatrul românesc și în teatrul european, născut în Israel, la Haifa, venit în România când avea trei ani, locul unde avea să studieze mai târziu teatrul. După câteva spectacole rămase în istoria teatrului acelei perioade, precum „Troilus și Cressid
Mama, tata, bunica, fratele. În confesiunea francă a autoarei prinde viață o familie imperfectă, ca mai toate familiile adevărate, în care, înțelegem, nimeni nu se simte bine în propria viață. La origine stau, e limpede, nefericirea și frica, frica aceea despre care zicea Einstein că u
„M-am născut în anul 1707, la Veneţia, într-o casă mare şi frumoasă, aşezată între podul Namboli şi podul Donna-Onesta, în colţul străzii Ca cent’anni din parohia San Toma.” Au trecut aproape 250 de ani de când Carlo Goldoni îşi începea cu această frază „Memoriile” publ
Ștefan Lupu este unul dintre puținii actori care dansează și unul dintre puținii dansatori cu un monolog interior curat. Crede în libertatea mișcărilor, în creativitatea corpului, în limbajul firesc al gesturilor, iar pentru pictură și tandrețe în special, păstrează un colț intim...
Sigur că dincolo de biologia precisă și ingenioasă care se ascunde în spatele uneia dintre cele mai mari creații ale lumii, anume corpul uman, oamenii sunt alcătuiți și din povești, și cu cât povestitorul e mai atent în detalii, mai plăcut, mai aproape de „sobă”...
A trecut ceva timp de când n-am mai intrat într-o sală de teatru sau de cinema, dar, cu toate acestea, meritul spectacolelor online sau al filmelor bune e că te duc dincolo de cei patru pereți ai casei tale. Uneori au forța să te poarte dincolo de axa fragilă a timpului...
